silvia caloianu

m-a atins si nu pot trece impasibila. ma bucur ca am gasit-o la cafeaua diminetii de azi. poezia asta captiveaza chiar din start. cu toate ca, un pic... iata senzatia: parca ai fi preluat un model. imi suna sablonard, cumva, scrisul asta, in care nici nu te recunosc, nici nou nu imi pare, dar imi place. de fapt, ultima strofa releva pronuntat stilul \"Vasile Munteanu\".
as omite expresia \"exista undeva un izvor doar el / putea răci locomotiva ce-mi șuiera-n sânge\" (chestii pedalate) si as modifica-o pe asta: \"localnici / ce nu aveau niciodată\" (prea multi \"ci-ce\")

am schimbat. am omis randul \"pe mâini și pe picioare\" si am adaugat alte randuri. (undeva, cineva a reusit sa imi lase mesajul \"Silvia ..mare greseala chestia cu alte femei..de ce pui omul sa minta?\". am zambit. nu ma intrebati asa ceva :)

initial am scris intentionat cu galben. mai pentru efect, ca si cum. (ma omoara scepticismul asta, al meu, pana la urma!) pentru o mai mare concentrare a atentiei, mi-am zis, daca e cineva interesat de mesaj. daca tot e poezie vizuala...
acum?
comentatorilor multumesc de trecere si netacere.

De pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu, asta am vrut sa zic, mai sus (dar mi-a jucat feste linkul), unde am gasit si o poezie a omului-poet:

Ce-ai sa faci?

Mortii ii uitam mult prea usor.
Ce-ai sa faci iubito, daca mor? //
Ai sa ma cam uiti si ai sa ma plangi
Din pleoapa ochilor prelungi.//
Ai sa ma cam plangi cu roua grea
Peste simpla groapa ce-oi avea.//
Si-ai sa mi te plangi ca-n general
M-am tinut de crasme si scandal.//
Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet si vagabond.//
Mortii ii uitam mult prea usor…
Ce-ai sa faci, iubito, daca mor?

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/07/poetul-mircea-micu-incinerat-nu-ingropat-la-cimitirul-din-adjud-la-pomana-de-sapte-ani-a-mamei-elena/

Am aflat vestea de pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu, unde am gasit si aceste versuri... ale omului-poet, care nu mai e:

\"Ce-ai sa faci?

Mortii ii uitam mult prea usor.
Ce-ai sa faci iubito, daca mor? //
Ai sa ma cam uiti si ai sa ma plangi
Din pleoapa ochilor prelungi.//
Ai sa ma cam plangi cu roua grea
Peste simpla groapa ce-oi avea.//
Si-ai sa mi te plangi ca-n general
M-am tinut de crasme si scandal.//
Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet si vagabond.//
Mortii ii uitam mult prea usor…
Ce-ai sa faci, iubito, daca mor?\"

Odihneasca-se in pace!

foarte frumos si foarte trist final...(sigur e vorba de \"eroul liric\", pentru ca nu se poate spune asa ceva despre tine!)

In linii generale mi-a placut poezia asta a ta, sa stii! Ca sa nu mai spun ca e un document :) Numai ca in sensul asta, al documentului, ar fi de concretizat ca nu erau locuri pe banci, anume, si, mai concret - pe acele umbrite. Atatia pini si etc. arbori pe acolo, decorativi, inclusiv, atatea alei, poteci, iar din poezia ta se vede numai o curte aglomerata, sufocanta, in soare! :)
(\"locuri nu-s / peste tot soare\").
Iti multumesc de floricele: le-am gasit aici, in poezia ta! Dar poate ca mai vii, candva, si le culegem chiar de prin din parcul asta, marginit indefinibil cu padurea din Valea Morilor? Nicio frica de vreo epidemie: anuntul respectiv e de pe timpul gripei aviare sau de care o mai fi fost candva, si e lasat, probabil, pentru astia ca noi, care vin acolo sa se plimbe, sa mai respire aerul celor pini. Si da: imi e frica-frica de caini. Nu si de fantome, pentru ca astea ma inspira :)
Mi-a placut deosebit expresia: \"și aerul se face greoi poate mai ușor înăuntru\".

Irina, tu trebuie sa stii mai bine, pentru ca… fonetica nu a fost marea mea pasiune: la colocvii ma prezentam cu trinunghiuri (ce urasc, eu, triunghiurile!) desenate pe picioare :) Si, daca purtam, pe atunci, fuste lungi-lungi-lungi sau scurte-scurte-scurte, imagineaza-ti de care trebuia sa imbrac :)
Aurel Sibiceanu, multumesc de urare… Apropo, mai vrea cineva sampanie? Chiar am avut prilej de sarbatoare, nu de mult: ia sa imi schimb, iarasi, poza :)

Rolul consoanei in dezbatere :), \"jocul\" acesteia, semnifica, aici, posibilitatea / dorinta / actul in sine al trecerii de la \"iaRta-ma\" - la [un alt, eventual, de ce nu?] iata-ma\". Cred ca nu prea mi-am putut ascunde ezitarea, in acest sens, Marina, daca ai vazut \"muzegaiul\" :) Poate ca intr-adevar nu mai e nimci acolo, poate ca nici nu a fost, iar eu continui sa ma simt... vinovata.
Multumesc de trecere.

pai, da: in cazul in care linistea inseamna sa vrei sa faci cat/ce nu ai reusit o viata :)
si, da: modific. ce imi apartine. ce pot, ce ma priveste: poezii si pereti. cuvinte si culori. si tot asa. (de ce nu?)

Irina, \"r\" e o consoana lichida, vibranta. Am atenuat nodul cela cu un \"cumva\" (sper ca merge, acum). Iar in privinta \"cautatorilor\" prin cearceafuri si cadavre: cand moare cineva, acestia isi fac aparitia din obligatie, in exercitiul functiunii, sau nu prea. Ei... se stie. De aia am grija, cat pot :) Ma bucur ca textul asta al meu ti-a atras si tie atentia. In alta ordine de idei: eu chiar traiesc ceea ce pare fantazări\" si \"visări\" :)

Razvan, sper sa ma duca si pe mine picioarele inca o juma\'de secol, cel putin :), ca am muuulte de facut, dupa care sa imi strang eu insami ierburile pentru ultima baie aromata, ca bunica Nadea (care, de fapt, copiilor mei le era stra- strabunica), dar mai mult la impacarea aceea a sa ma gandesc. Era o buna crestina, religioasa era, spre deosebire de mine, ii era mai usor.

Ecaterina...

Va multumesc, tuturor: sincer m-am bucurat sa va aud. Ne mai citim.

din cuvantul \"lichida\" lipsea litera \"i\", dar de ce as corecta \"cearsaf\" in loc de \"cearceaf\"?
si, nu pentru ca sunt, eu, sceptica, la culme, nu te pot crede in privinta finalului \"previzibil\". nici \"cumva\" (chiar daca ma dau in vant - serios! - dupa respictiva expresie).
multumesc de netacere, mai treci.

corectat, multumesc.

Felicitari si mult succes la lansare!

Am aici un calcai al lui Ahile: \"sangele vorbitor\". Poate ca imi vine, candva, spontan, vreo expresie mai fericita, originala, mai altfel, de care sa fiu mandra. Ppoate ca voi avea timp, candva, pur si simplu, sa vreau, eu, sa caut prin ganduri altceva. Cu varsta, ne ramane tot mai putin, mai putin, mai putin timp... (in care incercam sa facem - inclusiv - ce nu am reusit o viata \"de pana la\").

Va multumesc de citire si impresii.

da, da, nu stiu de ce nu imi aflu linistea...
multumesc si, daca vrei, ascunde dialogul nostru, ca sa nu am bagare in seama si afisari pe contul acestuia :)

multumesc, ai dreptate, Madalina. ma intreb, oare nu ar fi bine sa adaug pentru \"barci\" determinativul \"abisale\"?

tocmai am vazut o initiativa demna de urmat pe site: de a scoate unele texte de la naftalina.

da, impresionant poem. ajunsi in final, ne grabim sa aplaudam, cat nu a cazut cortina sau actorul (de pe scaun?). dar nu inainte de a-l crede pe cuvant, retraindu-i emotia, hipnotizati, parca, de felul in care acesta isi poarta discursul.

inceputul insa nu e unul atractiv (as omite diminutivul acela si as modifica expresia \"imi vine să-mi iau zilele și să le dau degeaba\")

separarea strofelor nu are nicio justificare. dimpotriva. dincolo de aspectul asta tehnic - foarte important, de altfel -, poemul suporta verticalitatea unei idei servite intr-un mod original. si, cu atat mai emotionant, pe cat credibil.

Aici se tace.