Poem târziului din tata

îmi place cum ai concentrat aici, cum ai închis parcă în rotundul poemului durere, neputință, trecere...
\"eu nu eram acasă eram pe drum dar tata nu a vrut deloc să plece
abia după sărutul mâinii prin lumea mea fu rece\" - sugestiv acel eu nu eram acasă, la fel de clar, de trist \"sărutul mâinii prin lumea mea\". Un text bun din... \"cana cu păsări\"... cu plăcerea lecturii,

alex

Poezia are accente elegiace, triste, transmite emoții și regretul după trecerea în neființă a tatălui, căci cum sugestiv scrii : pământul era ud de lacrimile lui.
Ființa e o mistuire de energii transformate în demersuri și acțiuni, aprins e totul, însă pierderea a stins focul veseliei de a ființa pe fruntea unui boem.

un frig la care nu se mai poate aprinde nici un foc de lemne

Aici se tace.

Am citit mai devreme un poem absolut semnat de poetul Aurel Sibiceanu. Apoi după virgulă de crâng după foșnetul secundei am zis să trec prin târyiul lui taica. Acum mărturisesc că tata aprecia mult poeții artiștii dar asta numai după ce am tăcut în minutarul dânsului de viață. Aci am dorit nu vârtejul aplecat al sentimentului ci numa strigăt. Bag seamă că el se preumblă.Vă mulțumesc frate Rachieru, Alexandru, Lorei soro și Dedinsprechișinău Silvia! frați și surori