silvia caloianu

Interesanta poezie, in general! Mi-a placut mai cu seama \"tăria / sub talpa ideii de apă\", de fapt, mi-a placut deosebit intreg finalul.

Intr-adevar! Ce frumoasa incrucisare de drumuri avea sa se intample acolo, la Iasi: armonia si magul! Deja aveti de toate! La multi ani! Fiti fericiti!
P.S. Alma, ce reclama buna pentru cenaclurile tale! :)

Mi-a placut \"Te-am învățat ca pe-o rugăciune și zic șoptit șoptit\", doar ca as fi scris \"si te spun soptit\".

Cred ca ar suna si mai bine \"langa lacrima mea\", in loc de \"fata de lacrima mea\". M-a emotionat, m-a durut si pe mine poezia aceasta a ta - atat de frumos spusa durerea...
Apropo, eu mi-am imaginat altfel ideea de zbor cu o singura aripa \"cercuri cercuri / cum avea să le spargă să evadeze din parabolă / cu o singură aripă\" (\"De incantati\"), dar imi place foarte mult si sugestia metaforei tale!

\"umbra pe șine...\", las-o, daca ii simti povara, dar desprinde-te, mai intai, de ea: daca vrei - poti obtine orice! Trebuie doar sa-ti doresti mult de tot...
Fara de titlu pezia ta se piere, nu este observata, ia o sintagma din text, daca nu-ti pace s agandesti titluri: eu asa fac! :)

erata: in comentariul meu de mai sus, a se citi \"mare ghinion\", in loc de \"nare\" :(
:)

Am idei si intentii dar nu promit inca, pentru ca, nu numai ca sunt o persoana cu multe neajunsuri, dar mai sunt si cu nare ghinion... Felicitari !!!

Poemul cucereste, chiar din start, surprinde, ca in final sa imobilizeze total ratiunea: sa devina...doar o lacrima peste sfanta imagine!

Ai aici metafore cu impresionanta forta sugestiva, este o poezie pe gustul meu, in general, ceea ce nu cred ca imi confera un plus de subiectivitate, cand spun ca si textul acesta al tau respira fragezimea unei primaveri inedite, cu o filosofie aparte, asupra carei trebuie sa te opresti sa reflectezi, sa reflectezi...
Am trait aici placute clipe de revelatie!
(As fi facut ceva sa evit apropierea cuvintelor \"faTA TAnără\" (eventual, plasezi inca un determinativ intre ele), nu e de dorit, din punct de vedere stilistic, sa lasi asa...).

si tu...atat de trista, si tu?...
emotionant...

Ei!\"timpul pierdut\"! Ti-am mai spus ca te citesc, ca te urmaresc. Deci, ai evidentiat niste ganduri ale tale, pe care le-ai vrut strigate/rostite/soptite mai altfel? Eu ma intrebam daca randurile evidentiate sunt sau nu sunt niste citate si, imi era interesant de unde. Oricum, am avut ideea sa-ti spun ca ai putea constitui din ele inca o strofa, care sa fie ultima: am incercat si imi place cum suna.
In general, apreciez mult ca te straduiesti sa fii originala, chiar am impresia ca sesizez deja un efort sustinut si de un marcaj stilistic.
In ce priveste explicatiile, desigur, nu va pot cere sa fiti toti ca mine, deschisi, in aceasta privinta. Ma bucur insa ca printre autorii mei preferati exista si de acei, care nu se jeneaza sa-si puna in disctie creatiile publicate. Cred ca de aceea avem si posibiliattea de a dialoga aici, in subsolul poeziilor noastre, ca intr-un veritabil atelier artistic: nu doar sa ne complacem in complezente sau invers.

Cred ca aceste este unul dintre poemele mele preferate, semnate de tine. Imagine contemplativa, metafora inedita, revelatoare.
De remarcat rafinamentul cu care invoci motivul biblic, alaturi de alte notiuni filosofice.

Florina, am tot citit poemul acesta al tau deosebit prin forta sa artistica, dar, spre rusinea mea, nu am inteles rostul randurilor nuantate. Daca vrei sa-mi spui si mie...

Sa nu crezi cumva ca nu te citesc si ca nu reflectez asupra celor scrise de tine, pentru ca...sesizez ceva foarte si foarte aparte in meditatiile tale artistice...Poate am sa-ti scriu vreodata despre aceasta, candva, candva, cand voi avea mai mult timp.

Mi-a parut interesant poemul tau...nu pentru ca pomenesti acolo de \"sirena\", evident :) Posibil, spiritul meu din aceste clipe sincronizeaza cu atmosfera ta de aici...
Nu prea sunt in stare sa spun acum mai mult decat ca am citit cu placrere...

:)

mi-a parut interesant. las pe masa mea de lucru. revin.

Ei! Cum asa: \"sufletul nu vede dincolo de realitatea corpului\"? Pana aici aproape ca m-ai convins. Ma bucur pentru poemul in care ti-ai aprofundat ideile, desi, inca nu le-am patruns, am citit doar in graba, revin...acolo...

Aici, am impresia ca avem un Liviu Nanu ordinar (asa cum sunt eu mai in tot ce scriu, pentru ca scriu in toata ziua), parca un Liviu Nanu povestit deja odata. De fapt, un Liviu Nanu...plictisit! Hei! Ce ti se intampla? Nu te mai prosteste nimeni! Pe tine??? :) Uneori, pur si simplu, lucrurile nu pot fi controlate si, s-ar putea sa nu fi avut nimeni nici o vina, asa ca...lasa sicriile acelea sa creasca pe alte pagisti!

Ai o voce distinctiva, Adrian Firica, fara indoiala Te citesc cu placere. Si, chiar daca tac, din lipsa de timp etc., sa ma subintelegi intotdeauna printre cititorii tai.