Vâslind

Ion, iti citesc cuvintele. Uneori, ca acum, nu stiu ce sa spun. Dar vreau sa spun ceva.
Ce ai dori sa auzi, fara sa ti se faca rau de...? :)

Uite ca am gasit, totusi, ceva:

\"Precum Pascal, cuprins de încântare,
Am constatat în preajma ei orbește:
Femeia e o trestie-gânditoare.
...Dar ce păcat că ea mai și vorbește.\"

Interesanta poezie, in general! Mi-a placut mai cu seama \"tăria / sub talpa ideii de apă\", de fapt, mi-a placut deosebit intreg finalul.

Elia, mulțumesc pentru lectura cuvintelor(las\' să fie o tautologie). Nu căuta, te rog, în epigramă ceea ce \"pentru epigramist e floare la ureche\". Din fericire, totul e trecător, inclusiv \"răul de înălțime\". O poezie este un blitz al clipei. Pe când poezia, în general, este imaginea (sufletul) eternității. Să nu confundăm lucrurile.
Altminteri, sunt foarte bucuros ca ai citit și chiar ai... vorbit.
Cu aceeași,

Ioane, cata rusine imi este!! Cum te-am evitat, aveam impresia ca esti epigramist si eu sunt o fatuca de batista, oje si ciocolate, nu ma dau in vant dupa epigrame...Uite din nu-s ce intamplare citii si eu cum e cu vaslele astea! Ah ce frumos!!! Acu\' o sa te citesc de la un cap la altul sa vedem ce mai spui tu despre vasle! Si iarta-ma te rog ca nu te-am descoperit pana acum, mai bine mai tarziu decat niciodata!

Sirena, dacă zici tu că e poezie, deja e mult. Căt despre final, am avut cândva (nu mai țin minte când) un vis copleșitor: se făcea că eram singur în spațiul astral, înotam prin necuprins ca prin valurile unui ocean, fără început și fără sfârșit. Și eram s-i-n-g-u-r de-mi vrenea să urlu. Așa ceva nu știu dacă am mai simțit vreodată (după asta). Deci, finalul cred că este amintirea acestei experiențe onirice, pe lângă care infernul, cred, este...\"floricele\".

Ion, posibil sa mai vreau sa par a confunda lucrurile, dar sa nu mai indraznesc.
Cat despre raul de inaltime, ce fericire sa lasi experienta sa reteze piscurile!
Altminteri, bucuroasa de raspuns!

De ce să-ți fie rușine, Ellen? Mie trebuie să-mi fie rușine de multe câte le-am scris pe aici. Dar iată nu mi-e rușine. Cine nu greșește, nu învață. Mă bucur că ți-au plăcut aceste rânduri și îți mulțumesc pentru cuvintele încurajatoare pe care mi le-ai spus.

imi place mult poezia, in putine cuvinte foarte mult.

un final super,
scrii bine, sa nu te lasi:)

Mă simt onorat să fiu citit și încurajat de tine, Mae.