Poezie
gill gill tu doar știi
(în volumul "niciodată pe nume")
1 min lectură·
Mediu
nimic nu s-a schimbat îmi iau doar o pauză
visul știe să aștepte
între anotimpuri se stabilește un hotar fraged
bărbatul acesta deosebit se declară vinovat
se retrage
își spune gill
îmi explică foarte serios că pândea lumina
una specială
care să îl repună în circuitul său calendaristic
îmi descrie mai cu seamă toamna
caligrafiind-o cu majusculă
ploile reci din adâncurile firii
dialogurile cu sine însuși
în română
în timpul plimbărilor sale solitare înspre far
măreția sanctuară a oceanului
sentimentul de umilință
crepusculul
resemnarea în așteptarea somnului hibernal
eu îmi mușc buzele
aud cum se sparg scoicile sub greutatea pașilor săi
îmi șoptește că e un zgomot care îi infierbântă amintirile
întotdeauna pășește cu prudență pe țărm
să nu își deștepte visătorii
eu mă opresc pe albul paginii mele
observ că nu îmi mai desenează nici o poezie
nici o tentativă de zâmbet
strig
să mă audă acolo în america aceea a sa
dulce și fatală
strig
gill gill
nenumitule
întâmplatule altfel
crezi tu oare că cine suportă un naufragiu
crezi tu oare
că neapărat va refuza o nouă îmbarcare
15.07.04
acest text este tradus în spaniolă de Mae Stanescu
http://agonia.ro/index.php/poetry/82362/index.html?newlang=esp
0147.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “gill gill tu doar știi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/79940/gill-gill-tu-doar-stiiComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCNichita, am schimbat, acum zic \"america aceea a sa dulce si fatala\", e mai aproape de adevar asa. Chiar si decat spus \"virtuala\"...Da, virtual a fost spatiul in care s-au cunoscut spiritele noastre...
0
SCAm scris, acolo in subsolul poeziei lui Mat, ca am si eu un ciclu de texte cu un personaj pe nume Gill, sa nu se supere...
0
SDsi ca deobicei, virtualul imbaiat in oricare vin devine real. si ca de obicei, realul imbaiat in oricare vin devine... iubesc rotile. sa ne traiesti, nascatoare de gill...
0
SEDistincție acordată
silvia, mi-a placut, mult, il asteptam!
de la fotografie pana la ultima litera,
mai cu seama
\"intotdeauna paseste cu prudenta pe tarm
ca sa nu-si destepte visatorii\",
stiu ca este acelasi el, dar de data asta l-ai desenat cu multa precizie, finete ...nici nu stiu ce sa mai zic;
de la fotografie pana la ultima litera,
mai cu seama
\"intotdeauna paseste cu prudenta pe tarm
ca sa nu-si destepte visatorii\",
stiu ca este acelasi el, dar de data asta l-ai desenat cu multa precizie, finete ...nici nu stiu ce sa mai zic;
0
SCSilviu, nu stiu de ce imi suna insinuant. Daca te intereseaza mult, pot sa-ti spun ca toti \"gillii\" mei virtuali s-au concentrat in unul - sarmanul de el! :) - cu care am avut ghinionul sau bucuria de a ne cunoaste in realitate. Pentru mine constituie o inaltare spirituala si...
Deci, sa se stie, pentru istoria literaturii! :)
Mae, eu chiar nu stiu ce sa mai zic. E meritul lui, penru el e steluta...
Deci, sa se stie, pentru istoria literaturii! :)
Mae, eu chiar nu stiu ce sa mai zic. E meritul lui, penru el e steluta...
0
SE:( pentru tine;
poate s-ar parea ca am amestecat putin cuvintele, dar e pentru tine, pentru aceasta frumoasa poezie, text, pe el, textul il asteptam, mai exact la inaltimea asta;
poate s-ar parea ca am amestecat putin cuvintele, dar e pentru tine, pentru aceasta frumoasa poezie, text, pe el, textul il asteptam, mai exact la inaltimea asta;
0
SCMae, folosesc intertextul, cuvintele \"lui\", de aceea...
0
SCNu stiu de ce refacusem finalul...Incipent era asa, ca acum...acesta e mesajul...
0
SDinsinuant? deloc, in directia in care presupui ca ar arata rau de tot o insinuare:)
0
SCSilviu, oricum...ramane poveste. Atat. Nu e fatal, cel putin, in masura in care constituie literatura...
Am schimbat un cuvant la inceput. Este relevant, nu stiu daca ar sesiza cineva, nu cred sa ma fi citit cineva cu o atat de deosebita atentie...dar stiam eu...
Am schimbat un cuvant la inceput. Este relevant, nu stiu daca ar sesiza cineva, nu cred sa ma fi citit cineva cu o atat de deosebita atentie...dar stiam eu...
0
SCInainte ne asteapta marea visare, Anca...
Ma bucur mult ca ti-a placut si tie...povestea lui Gill...
Ma bucur mult ca ti-a placut si tie...povestea lui Gill...
0
DIAdevarat grăiești. Visul știe să aștepte. Mai poate și să înoate desenând poezii pe cozi de sirene...:)
Vv
Vv
0
un gill inconjurat de mistere.
își spune gill
îmi explică foarte serios că pândea lumina
una specială
care să-l repună în circuitul său calendaristic
îmi descrie mai cu seamă toamna
caligrafiind-o cu majusculă
lumina numeste de fapt cuvantul dintai, a carui rostire deschide misterul lumii, se revarsa si potenteaza frumusetea.
lumina asociata cu toamna parca dirijeaza ciclurile vietii, un simbol al cunoasterii indirecte, al trecerii de la viata la moarte si invers ca o promisiune a vesnicei intoarceri.
finalul poemului cu america aceea atât de virtuală imi este atat de usor de descifrat si ne avertizeaza cu privire la finalitatea unei anumite intamplari.
versurile astea mi-au placut cel mai mult:
eu îmi mușc buzele
aud cum se sparg scoicile sub greutatea pașilor săi
îmi șoptește că e un zgomot care îi infierbântă amintirile
întotdeauna pășește cu prudență pe țărm
ca să nu-și deștepte visătorii
eu mă opresc pe albul paginii mele