Silvia Bitere

Anni, mare adevăr ai spus! În viață dacă nu ești însoțit și de puțin noroc, mai greu cu celelalte... Da, oameni minunați lângă mine... ce să spun, mă las în mâinile lui Dumnezeu, și le mulțumesc acestor oameni pe care tot Dumnezeu cred eu că mi i-a trimis...
Anni, îți mulțumesc, îți mai urez, încă o dată, succes cu "pachetul tău de viață"

Felicitari, Anni...
p.s. dedicatia este absolut meritata de cei trei. am avut un respect deosebit pentru domnul Firică și nu am apucat să-i spun asta, dar cred că știa, el știa și simțea cuvântul...
BRAVO!

cele bune și frumoase să se adune!
felicitari!
voi fi acolo.

Multumesc frumos domnului prof. Ioan-Mircea Popovici. A fost o surpriza pentru mine sa gasesc acest articol, aici, acum! Mulțumesc! Cum este scris? Cred că din sufletul unui fumător de pipă veritabil!
Mulțumesc domnului Vasile Mihalache și distinsei doamne profesoare, Angela Mamier...

Ioana, cronica la eveniment a fost făcută, cred eu, de spectator, în speță, de cititor. Fiecare dintre noi, când citește ceva, își face o cronică interioară a acelui ceva pe care l-a citit. Eu cred că cititorul trebuie să fie cel mai aspru critic al autorului, pe lângă faptul că nici autorul nu trebuie să fie prea blând cu el însuși. Sigur, criticul specializat pe critică, în critică, este primul în măsură să facă o cronică la o carte, dar oare el nu este tot un cititor? Bucuria mea este aceea de a împărtăși cu ceilalți semeni, o bucurie.
A fost o zi minunată din punctul meu de vedere, am cunoscut oameni dăruiți frumosului (B.Hrib, L.Vasilescu, D.Herciu, și nu în ultimul rând A.Suciu, pe care îl cunoșteam...)
Mă bucur că a poposit la eveniment, și domnul prof. Mircea-Ioan Popovici, pe care îl apreciez în scris, ca și coleg, a luat din cărți și s-a făcut apoi nevăzut, fumătorul din pipă...
Dan Norea, constănțeanul nostru pe care am avut plăcerea să-l găsesc stând discret la masă, un bun ascultător, de data aceasta, și nu omul care scrie.
Recitalul de poezie format din tripleți (Suciu, Herciu, Vasilescu), unul deosebit.
Eu mi-am făcut debutul cu volumul mai sus amintit, am primit flori (asta ca laudă, ca să moară dușamnii noștri - evident, glumesc la partea cu dușmanii, noștri), am și recitat din volum.
Gazda, o persoană specială, poeta noastră Amelia Stănescu, frumoasă (o zic, deși sunt femeie, știu și îmi place să apreciez delicatețea și să încerc să fiu corectă în ceea ce spun), Iulia Pană, apariție discretă, dar care duce o muncă în culise, munca aceea care o ascundem, și ce iese din ea o exprimăm prin alți oameni, și atunci este minunat.
Mulțumesc tuturor care au lăsat semne pe această pagină, eugeniei și lui Vali Nițu un amic desăvârșit de la Târgoviștele meu drag, orășelul meu de suflet de care m-am îndrăgostit irevocabil.
Nu știu dacă se cade să fi vorbit așa deschis și mult aici, dar dacă așa am simțit, vă rog să mă scuzați că am simțit și să nu o luați ca pe o laudă sau după cum doriți...

Felicitari, Iuliana Camelia Radu! Dorule, respect, si o steluta pentru activitate si instiintare in cuvant.
Va felicit!

Anni...îți amintești? Noi două pe vremea domnului și dragului Firică... ce mai comentam când la off topic, când serios... Coraline este "coșmarul fericit" al vieții mele așa cum am avut prilejul să-l destăinui, la ceas de ceai, de ora cinci, alături de nume sonore ale scrisului nostru, după cum, bine știi, de lansarea din Constanța...
Ești printre puținele persoane care au trecut pe la mine și asta nu poate decât să mă bucure.
Mulțumesc și doamnei Angela că m-a văzut!

mi-au*

Dar cel mai mult mi-a plăcut atitudinea și carisma domnului Bogdan Hrib, când și-a prezentat romanul său, "Ultima fotografie" - deja am citit romanul...


Pe Amelia Stănescu și pe Iulia Pană mi le-am închipuit așa cum mi le închipuisem, pline de viață.

A fost o zi frumoasă. Și mie mi-a plăcut recitalul celor trei. Mulțumesc personal Eugeniei că a promovat acest eveniment la care am participat, și eu, cu drag, în calitate de invitat debutant "carele am fost și nu mai sunt".

personal-personaj*

Mulțumesc pentru felicitări, doamnă Ioana Geacăr. Despre numele de Coraline o să vă spun că este doar un nume care mi-a plăcut foarte mult citind romanul de succes al lui Neil Gaiman, nimic mai mult. Ce se brodează pe lângă el naște o altă poveste, povestea autorului S.B., cu viziunile și trăirile autorului S.B.
Să nu uităm de personajele celebre din scrierile lui Dickens, Marquez, Cela Serghi: Ahile din "Fantastica si trista poveste a candidei Erendira si a nesabuitei sale bunici", Uriah Heep (celebra formație de muzică rock)personal împrumutat din David Copperfield și Mirona, tânăra de la Constanța... cu ce drept acest împrumut de personaje? Voi lăsa cititorul să decidă...

Felicitari și să ai un drum luminos in poezie!

Raluca, nu este bine cum gândești. Nu orice text ori poezie care nu primește critică, este un text ori o poezie fadă! Mai multă încredere în tine. Firește, în limita în care emfaza de la purtător ar putea dăuna poeziei, putem discerne între a putea cât pot și a-mi face rău pentru că nu pot mai mult decât pot, atunci da, semn de întrebare. Nu este cazul la tine. Ai o poezie curată și nu mă refer la podurile din Madison County... când spun "curat".
Îmi place modestia ta și nu mă refer la modestia data de mediocritate...

ei bine, nu toți am atins pragul cunoașterii universale ca L.A....
mă scuzați că am îndrăznit să scriu!
zi buna!

Ioana, mulțumesc de trecere! În rest, ce să spun... Am învățat în timp și de la timp că unii oameni așa se hrănesc spiritual, cu răutatea. Nu-i condamn, mi-e chiar milă de ei. În cele din urmă, răutatea și invidia vor dispărea. Sunt oameni care se dizolvă de la sine, nu am timp să-mi fac griji pentru ei. Pe mine nu mă interesează astfel de persoane, atâta vreme cât mai există și bunătate în jurul nostru, atâta timp cât frumosul ne este zidit ochiului și apa de munte, încă, mai curge, atâta timp cât munții mai există, omul înalt va fi într-o veșnică frăție cu divinitatea. E dreptul fiecărui om să trăiască cum vrea, să fie cum vrea, să scrie cum vrea, e loc pe lumea asta pentru toată lumea...

Doamne! e sfâsietor!!! Dumnezeu să te odihnească, bunul nostru, drag coleg, Adrian Firică...
Unde îți este Arcibald?...
Tot mă gândeam de ce nu mai scrie Adrian Firică ca să mai trec pe la dumnealui să-i comentez... Îmi plăcea atât de mult cum răspundea, în felul lui propriu și hâtru...
Dumnezeu să te odihnească!

"Uneori mă întâlnesc la cumpărături cu Henric al VIII-lea
La Sotheby's
Eu cumpăr fantoma unei regine..."
.
.
.
["- Da. Vreau să-mi afli cât mai repede furnizorii de ceai și biscuiți ai Reginei Angliei!..."]

Dumnezeu s-o odihnească în pace!Lumină...

Felicitari!

și eu am citit chiar dacă nu am zis că am citit. sâc!:)