Silvia Bitere

alți

Știu Emil. Mulțumesc de răspuns. Ești un autor bun și te urmăresc literar atât pe tine cât și pe alte/alțu autori.

Cu respect,
Silvia

Danu, dacă îmi permiți să-ți spun așa, măi Danule, chiar dacă scrii pentru mine și Ecaterina, eu zic așa: o să iasă o strășnicie de capodoperă bănească.
E textul care mi-a mers mie la suflet, cum să-ți spun eu ție... un fel de fasolică cu ciolan afumat la care ar merge... ia să mă gândesc. Aaaa... nișteeee vinuțțț bunuț.:)))))
Aștept continuarea cu nerăbdare.
Să nu dormi, da?
Silvia

Pe scurt. Citit și atât. Ce să-ți placă? Cum a scris? Cred că e mai mult de atât și sunt convinsă că și Emil Pal știe:)
Silvia

Mi se pare stupid și nu vreau să aduc afront cuiva, departe de mine gândul acesta, dar consider că, deși este o simplă părere, consider că nu își avea rostul înstelării lui Emil Pal aci, la acest fragment.
Pur și simplu niciun comentariu nu ar fi trebuit făcut la textul acesta. Nu știu ce părere are Emil Pal pe care îl apreciez din umbră chiar dacă nu mereu mă opresc asupra scrisului dumnealui.

Este un scris, da, apoi urmează punctul.
Dragă domnule Pal, ca sfat literar vă sfătuiesc: Punct și de la capăt. Ne găsește Ghe. Dinică rol la fiecare:)

Cu scuze pentru deranj, un om care trece și el prin criza băncilor.
P.S. Nu mai au voie să dea oamenii în CO fără plată. Lucrez în branșă, deci zvonul să rămână zvon, ok?
Te salut.

Da! tinerețe fără tinerețe, \"pe străzi imaginare trece uneori pierre\"
\"e iarnă și raiul departe sunt de trecut până la el poduri 1000 ochiul cel negru stă spânzurat de colțul veșted al lunii
vino frumoaso cu chipul de ceară și cârlionți din viță de vie pune încă un scaun la masă și spune povestea cea întâmplată demult
sau niciodată cine să mai știe\"
M-am simțit la mine acasă, m-am simțit în sufletul meu ascultând și citind poemul tău, în fine, am băut și un pahar de vin roșu de butuc, să mă scuzi.
Îți mulțumesc.

balet de urși și nu baler de urși, da?

Păi foarte frumos măi! Da cum, parcă Dana Banu trebuia să bea berea!!! Hmm...
Păi Nanu, ce păzi? Am rămas impresionată cum l-ai descris pe fratele Silișteanu și dă-mi voie să rîd cu î DIN i.
Alina! Alina, s-a dus dieta ei, deși am auzit vorbe cum că este o femeie minunată!
Și pe scurt: te-ai dors cu multe cărți?
Nu cumva se scrie te-ai doors?
Ia, auzi cum fac ușile!? Am văzut un film acu două zile,de groază. Brrr,cu niște uși, atât am reținut din film.
Cum mai sunt vremurile pe tren?

te citesc în continuare navetistule care le ești!
respecte și scuze de deranj.
Silvia

O proză plină de Pal. Și cum sunt prozele lui Pal? Ei bine, la el povestea este personaj, un singur personaj care face naveta cu trenul zilnic între mă trezesc din vis să merg la serviciu dar sunt din nou în vis, merg la serviciu. Nu sunt multe de spus pentru că ar trebui să spun foarte multe. Ca să nu trec pe lângă subiect ar fi bine să mă țin de pistolul imaginar al lui Pal, cine știe poate trage în cititor. De fapt are o țintă. \"și tu ce faci cînd ești singură?\" sau poate că nu...
\"ai ajuns acasă ești puțin tristă într-o zi labradorul a fugit și probabil nu se va întoarce.\" - de ce trebuia să spui același lucru de două ori? Nu vezi că sunt impresionată destul? Da, vorbesc de labrador si eu!
Despre tatăl-vapor, el este un vapor. Uite, în Constanța sunt ceva vapoare, încă nu s-au vândut toate, lumea rea, cârcotași cu președintele... în fine, trebuie să fi fost un vaporaș drăguț chiar dacă ar fi fost stricat sau beat, era vaporașul tău! Și avea cheiță!
Dacă uneori dormim cu buzele întredeschise se poate să avem vegetație pe la nări, parcă polipi se cheamă.
Ei bine, cu nările se miroase. Simt eu așa un val peste lume, ca o apă. Și Domnule Pal, așa dezbrăcat vă arătați lumii? Sunteți frumos!

O zi bună la Virtualia, ediția X vă doresc!
Respect,
Silvia

Un final așa cum mă așteptam să fie! Sinceră să fiu chiar doream ca el, Codrin, să rămână loial Pădurencei.
Toate cele bune.
Silvia

Eu cred că Minodora nu este femeia pe care o iubește din toată inima Codrin și poate de aceea Pădureanca știe ea ce știe. Și Ilarie iubea pădurile, știm cu toții, totuși când Anuța i-a pus jar pe inimă, apoi jar a fost. Nu știu, poate greșesc de aceea citesc mai departe.
Silvia

Maria, foarte emoționant capitol. Am trăit cu ochii deschiși cele povestite de tine atât de frumos. Întâmplarea, cum o vedea el mereu, demnitatea ei ca femeie cu suferințele încătușate din prea multă dragoste. Tu vorbești de o iubire ideală. Frumos. Și ce poate să completeze această dragoste mare decât un copil. Copilul lor!
Aștept să te citesc.
Cu prietenie,
Silvia

Emil, îmi place cum ai descris și de astă dată stările sufletești ale personajelor tale și ale noastre de altfel, Anuța și Ilarie. Anuța, femeie puternică cum nu vroia să creadă că Ilarie al ei se sfârșește. Cum se îmbărbăta sub privirea resemnată a soțului ei care își trăise toată bucuria vieții în brațele femeii lui dragi. Deși Ilarie a murit, povestea de iubire rămâne una frumoasă prin ceea ce nu se poate uita, Codrin.
Silvia

Povestea merge foarte bine. L-am văzut și pe Codrin mare, am înțeles că dorește să pornească pe urmele tatălui său, l-am zărit pe Ilarie combinat cu forțele pădurii-Pădureanca, am aflat pentru a nu știu câta oară că există mit și forță a naturii și că omul se naște și moare atunci când înțelege fenomenul din care își trage seva vieții. Anuța este și ea femeie, se gândește la binele copilului ei, vrea să-l facă om de carte, dascăl. Ce vreau să spun. Foarte ușor de citit și asta se datorează talentului dumneavoastră, fără nicio îndoială, domnule Emil Iliescu! Și bănuiam că sfârșitul lui Ilarie nu este acela din pădure, nu atunci...

Citim în continuare, că ne place.
Silvia

Normal că l-am citit și eu pe Bicuță! Toate poveștile de la el dau bine. Am citit și comentariile și la început, citind cum citesc eu, adică foarte repede, că mi-s deșteaptă și înțeleg iute tot, cum spuneam, la un moment dat, când Liviu Nanu a vrut să-i dea lui Pal o mătură, folosită parțial, eu am înțeles mătușă în loc de mătură. Mă gândeam așa: Cum adică folosită parțial și ce să fac Pal cu mătușa? Oricum am râs. Mi-au plăcut și personajele de la Bicuță II de aci de la comentarii Agonia:d


Cu respect,
Silvia de Constanta

Păi ce frumos! Mă așteptam să nască și Anuța și mai cu seamă un Codrin de \"codru\" ca tată-su, nu? Și ce să mai spun, îmi este dragă dragostea asta a lor curată, matură. Îmi place că ea fiind mai tânără, se simte protejată de Ilarie. Și cât drag pe capul lor și ce bucuros este pădurarul. Cred și eu! O poveste plină de îmliniri sufletești. Citim mai departe, cum să nu!Trăiesc domnule! Sunteți foarte viu!
Silvia.

Am citit și prima parte și pe aceasta de față. Frumoasă poveste de dragoste, sinceră, personaje puternice, descrise cu mult talent de către autor. Ilarie mi-e drag și mie, la fel și Anuța care a ales bine până acum și bine a făcut de fugi din dragoste fierbinte cu pădurarul. Îmi place această poveste pentru faptul că păstrează nota de adevăr universal. Poți simți fiorul oricărei vârste. Și dacă aș avea șaizeci de ani, tot mi s-ar zbate inima pentru un pădurar ca Ilarie pentru că nu perioada mă surprinde ci fiorul unei iubiri curate și sincere. Vorba lui Ilarie, parafrazând și eu, femei sunt pe toate drumurile, dar ceva nobil și curat precum sufletul și înfățișarea de lapte a Anuței, mai rar găsești pe drumuri.

Aștept continuarea cu mare plăcere.
Silvia

Am citit astăzi toată povestea de până acum a Anei. Cred că îți poate reuși un roman de genul celor trăite și întâmplate și de alte Ane de până acum. Ideea este că nu toți reușesc să ne arate pe hârtie povestea lor spusă și scrisă direct din suflet, așa cum reușești tu să ne-o arăți. Se vede că în momentul în care te pui la scris, pana îți merge iute, tâmplele și inima îți aleargă, se vede! E de foarte bine!

Te citesc cu plăcere și în continuare. Mai scrie, prelucrează dar scrie!
S-Via

Maria, vezi că îți pot citi gândurile! Frumoasă poveste în care mă regăsesc ca într-o poveste de dragoste ideală. E greșit dacă spun imposibilă? E greșit dacă spun că ceea ce există cu adevărat perfect se află dincolo de noi? Se află în spiritul nostru?
Îmi place cum ți-ai pus personajele să viseze pe rând. Mai întâi el, după aceea ea. Frumos cu le-ai vegheat și somnul, frumos cum le-ai dat și mâna și zâmbetul tău curat. Sufletul îți este adevărata identitate. Păcat că nu îl putem vedea prea des la oameni. Să spui: Ce picioare frumoase ai tu suflete și ce păr lung mirositor a iasomie!

te citesc până la final!
Silvia de Constanta

Un poem puternic, sensibil, greu ca un plumb.
\"adevărurile plesnesc pe la cusături
mândria își caută adepții iar eu

eu doar astăzi mă văd o femeie frumoasă
cu pielea tulburător de albă\"

Imagini pe care le vezi cu ochii deschiși. Ia uite cum mă ninge Maria!
E bine să avem o fereastră în care să putem să ne lăsăm gândurile așa cum sunt el, nemachiate. E bine să avem o fereastră, un geam prin care să privim spre afară și din afară în noi înșine. Când îți vine să plângi, este bine să plângi. Mi se întâmplă și mie acest lucru dar este din cauza fluturilor. Bat prea des din aripi și rămân uimită agățată de lacrimi ca de un poem al Mariei Prochipiuc.