Poezie
b. Instrucțiuni: Cum împachetezi un nor într-un ghiozdan (poeme ale absurdului)
pentru Vlad
4 min lectură·
Mediu
I. Preludiul absurdului
Mai întâi ignoră-l pe Heraclit
totul curge liber neforțat
dar norul…
ah...
norul are alte planuri.
Își are cursul său printre oameni devastându-i de rămășițele dezgustului material
se rostogolește peste lumi ca o amintire albă
înghite zgomotele
preschimbă materia în abur și liniște.
Nu e fluviu sacru
nu e idee platonică
e doar o formă încăpățânată de libertate
o geometrie moale care refuză sacralitatea piramidelor.
Și dacă l-ai prinde între palme
ai vedea cum devine un mic univers —
cu vibrații care par să râdă de seriozitatea noastră.
Dar stai:
e doar preludiul unei pregătiri turistice prin tunelurile posibilităților futuristice de fuziune onirică
unde axonii creează sinapse între galaxii și ciorchini galactici.
II. Ghiozdanul astral
Ia un ghiozdan —
perfect ar fi pe cel uitat de un astronaut pe lună
încă impregnat cu pulbere stelară și miros de necunoscut.
Dacă nu știi care, mai urmărește încă o dată "Apollo 11"
vei observa lângă urmele lui Neil Armstrong și ghiozdanul tău.
Dacă oricum nu-l vezi
atunci ai probleme cu imaginația
s-ar fi pierdut între cadrele de montaj video
gravitația lunară alterând succesiunea firii.
Nu-ți face griji de fermoar
în acest univers fermoarele sunt portaluri spre dimensiuni subtile.
Iar dinții fermoarelor sunt un fel de stații terminus
dintre o febră emoțional-spirituală și alta.
III. Vidul plin de potențial
Acum concentrează-te
coboară la dimensiunea ta actuală
exclude norul
privirea fixă ar fi o formă de imobilizare a infinitului
iar spațiul gol dintre moleculele sale e o lume bogată și diversă a vidului.
Acolo stă misterul plin de potențial
și irealizabil până nu-ți îndrepți atenția
dar grijă:
învață mai întâi să o manipulezi —
stângăcia subtilă poate declanșa din nou Big Bang-ul
în miezul neatenției
se întâlnesc alfa și omega șoaptelor eterice.
IV. Ritualul Incantației
Recită o incantație veche —
ceva despre "condensarea eterului primordial" și "sublimarea viselor netrăite".
Cânt-o cu voce joasă
încearcă să atingi frecvența sacrală a misterului
și să ridici blocuri de materie comprimată
încât să-ți creezi gravitația personală
astfel se naște tetrahedron-ul stelar.
Poți improviza
norul e tolerant la improvizație
mai ales dacă ea sună a decret divin
rostit cu o voce ușor răgușită
de la prea multă contemplație astrală.
V. Magia
Așează ghiozdanul pe o pânză țesută din fire de lună plină și lacrimi de Pegas
și nu uita:
curcubeul pornește strict din cornul inorogului și ajunge în inima copilului;
este simbolul copilăriei și doar al copilăriei.
Iar dacă cineva ți-ar spune că e altfel
să-l blestemi cu pierderea propriei sale identități
toate acestea să fie adunate până la solstițiul de vară.
VI. Transmutația esenței
Momentul cheie:
extinde-ți conștiința până când devii norul —
simte-i umiditatea metafizică
electricitatea latentă și povestea nescrisă a viitoarelor ploi.
Nu e suficient să-l vezi
trebuie să fii norul
simte pentru o secundă puterea fulgerului trecând prin venele tale ca un torus al respirației fierbinți.
Aceasta e arta supremă a transmutației alchimice:
să transformi ființa în non-ființă
iar non-ființa în esență pură.
VII. Vidul ghiozdanului
Odată ce ești nor
pliază-te cu delicatețe
ca o hârtie de orez a destinului
exclude orice gând materialist;
ele îți sunt străine.
Deschide ambele uși
și pune indicatoare „EXIT”
ca gândurile să nu rămână captive.
Ghiozdanul va simți chemarea
și se va deschide singur — un abis binevoitor.
nu forța norul să intre
el va intra de bunăvoie
atras de vidul ghiozdanului ca de un destin împlinit.
Mai întâi va studia intrarea și apoi
după ce se va convinge că e sigur va intra
vei auzi o șoaptă eterică —
semn că norul s-a așezat confortabil.
VIII. Intenția cristalină
Acum închide încet fermoarul
nu te grăbi
fiecare dinte al fermoarului e poartă stelară ce se închide în urma ta
sigilând norul ca pe o bucată de eter infinit.
Iar cheia pentru accesarea porții stă ascunsă în intenția ta cristalină
o astfel de intenție te poartă conștient prin visele tale.
IX. Ultima instrucțiune, cea mai hilară
Nu deschide ghiozdanul decât la o înălțime de cel puțin 10.000 de metri
deasupra unei câmpii pline de crini mov
sub un curcubeu cu raza de 360°.
Altfel, s-ar putea să plouă cu... metafore
iar tu nu vrei să transformi parchetul în lacrimi de îngeri dezorientați
nu-i așa?
X. Ce urmează?
Acum ai un nor
îl auzi respirând în ghiozdan —
o răsuflare albă, moale, care se leagănă între două lumi.
Îl vei elibera?
Îl vei purta ca pe o povară?
sau îl vei uita într-un colț
lăsându-l să devină o furtună
care, într-o zi, îți va răspunde înapoi?
Întrebarea rămâne
dar într-un fel
deja ai ales:
din clipa în care ai deschis ghiozdanul
și ai văzut că spațiul poate fi și viu.
Mai întâi ignoră-l pe Heraclit
totul curge liber neforțat
dar norul…
ah...
norul are alte planuri.
Își are cursul său printre oameni devastându-i de rămășițele dezgustului material
se rostogolește peste lumi ca o amintire albă
înghite zgomotele
preschimbă materia în abur și liniște.
Nu e fluviu sacru
nu e idee platonică
e doar o formă încăpățânată de libertate
o geometrie moale care refuză sacralitatea piramidelor.
Și dacă l-ai prinde între palme
ai vedea cum devine un mic univers —
cu vibrații care par să râdă de seriozitatea noastră.
Dar stai:
e doar preludiul unei pregătiri turistice prin tunelurile posibilităților futuristice de fuziune onirică
unde axonii creează sinapse între galaxii și ciorchini galactici.
II. Ghiozdanul astral
Ia un ghiozdan —
perfect ar fi pe cel uitat de un astronaut pe lună
încă impregnat cu pulbere stelară și miros de necunoscut.
Dacă nu știi care, mai urmărește încă o dată "Apollo 11"
vei observa lângă urmele lui Neil Armstrong și ghiozdanul tău.
Dacă oricum nu-l vezi
atunci ai probleme cu imaginația
s-ar fi pierdut între cadrele de montaj video
gravitația lunară alterând succesiunea firii.
Nu-ți face griji de fermoar
în acest univers fermoarele sunt portaluri spre dimensiuni subtile.
Iar dinții fermoarelor sunt un fel de stații terminus
dintre o febră emoțional-spirituală și alta.
III. Vidul plin de potențial
Acum concentrează-te
coboară la dimensiunea ta actuală
exclude norul
privirea fixă ar fi o formă de imobilizare a infinitului
iar spațiul gol dintre moleculele sale e o lume bogată și diversă a vidului.
Acolo stă misterul plin de potențial
și irealizabil până nu-ți îndrepți atenția
dar grijă:
învață mai întâi să o manipulezi —
stângăcia subtilă poate declanșa din nou Big Bang-ul
în miezul neatenției
se întâlnesc alfa și omega șoaptelor eterice.
IV. Ritualul Incantației
Recită o incantație veche —
ceva despre "condensarea eterului primordial" și "sublimarea viselor netrăite".
Cânt-o cu voce joasă
încearcă să atingi frecvența sacrală a misterului
și să ridici blocuri de materie comprimată
încât să-ți creezi gravitația personală
astfel se naște tetrahedron-ul stelar.
Poți improviza
norul e tolerant la improvizație
mai ales dacă ea sună a decret divin
rostit cu o voce ușor răgușită
de la prea multă contemplație astrală.
V. Magia
Așează ghiozdanul pe o pânză țesută din fire de lună plină și lacrimi de Pegas
și nu uita:
curcubeul pornește strict din cornul inorogului și ajunge în inima copilului;
este simbolul copilăriei și doar al copilăriei.
Iar dacă cineva ți-ar spune că e altfel
să-l blestemi cu pierderea propriei sale identități
toate acestea să fie adunate până la solstițiul de vară.
VI. Transmutația esenței
Momentul cheie:
extinde-ți conștiința până când devii norul —
simte-i umiditatea metafizică
electricitatea latentă și povestea nescrisă a viitoarelor ploi.
Nu e suficient să-l vezi
trebuie să fii norul
simte pentru o secundă puterea fulgerului trecând prin venele tale ca un torus al respirației fierbinți.
Aceasta e arta supremă a transmutației alchimice:
să transformi ființa în non-ființă
iar non-ființa în esență pură.
VII. Vidul ghiozdanului
Odată ce ești nor
pliază-te cu delicatețe
ca o hârtie de orez a destinului
exclude orice gând materialist;
ele îți sunt străine.
Deschide ambele uși
și pune indicatoare „EXIT”
ca gândurile să nu rămână captive.
Ghiozdanul va simți chemarea
și se va deschide singur — un abis binevoitor.
nu forța norul să intre
el va intra de bunăvoie
atras de vidul ghiozdanului ca de un destin împlinit.
Mai întâi va studia intrarea și apoi
după ce se va convinge că e sigur va intra
vei auzi o șoaptă eterică —
semn că norul s-a așezat confortabil.
VIII. Intenția cristalină
Acum închide încet fermoarul
nu te grăbi
fiecare dinte al fermoarului e poartă stelară ce se închide în urma ta
sigilând norul ca pe o bucată de eter infinit.
Iar cheia pentru accesarea porții stă ascunsă în intenția ta cristalină
o astfel de intenție te poartă conștient prin visele tale.
IX. Ultima instrucțiune, cea mai hilară
Nu deschide ghiozdanul decât la o înălțime de cel puțin 10.000 de metri
deasupra unei câmpii pline de crini mov
sub un curcubeu cu raza de 360°.
Altfel, s-ar putea să plouă cu... metafore
iar tu nu vrei să transformi parchetul în lacrimi de îngeri dezorientați
nu-i așa?
X. Ce urmează?
Acum ai un nor
îl auzi respirând în ghiozdan —
o răsuflare albă, moale, care se leagănă între două lumi.
Îl vei elibera?
Îl vei purta ca pe o povară?
sau îl vei uita într-un colț
lăsându-l să devină o furtună
care, într-o zi, îți va răspunde înapoi?
Întrebarea rămâne
dar într-un fel
deja ai ales:
din clipa în care ai deschis ghiozdanul
și ai văzut că spațiul poate fi și viu.
00120
0