a. Instrucțiuni: Cum să cultivi umbre în deșert (poeme ale absurdului)

Locul

pentru a cultiva umbre în deșert este necesară absența semințelor
fiindcă prezența lor ar duce la apariția oazelor sentimentale.

mai întâi
caută un deșert să nu poarte nume de orașe zei ori personalități.

zero latent
schimbându-și valența
de la minus zero la plus zero
numai momentul când este urmărit.

cred că vei găsi repede pustiul
deschide ușa sincerității și privește atent:
e direct acolo
îl purtai mereu cu tine —
interiorul tău.

acolo
unde soarele e atât de crud
încât a ezitat să arunce vreo umbră
și niciodată n-ar fi în stare să se coacă în prezența ta.

timpul e fata morgana
iar memoria a murit de sete
te poți înțelege cu ea
să-ți umezească buzele
cu sărutările fatale ale iluziilor.

arhonții joacă șotron
cu sufletele celor morți de curând
unele cad în abis
altele revin pe Pământ ca glume sinistre
iar cele mai norocoase —
ajung bibliotecari în Alexandria.


Solul

pregătește solul:
solul umbrelor e făcut din indignarea eonilor
când s-a împărțit lumea
lor le-a rămas povara mitului Absolut.

din văicărelile atomilor
căci nucleele lor au întrecut măsura
depășind scara confuziilor cuantice.

din frustrările ultimului poet
care a crezut în iluzii și ele l-au forțat
să renunțe la măsură ritm și rimă
în schimbul crizelor de timp.

amestecă-le cu grijă
până ce obții o pulbere fină de insomnii.

iar dacă o sufli înainte să adormi amnezic
ea se așază în cuvintele nenăscocite
care își așteaptă rândul la moara cu noroc
pentru reîncarnarea într-un logos.


Plantarea

acum
plantează-ți umbra ideii abandonate
și a conceptului căzut în dizgrație.

fă o groapă mică
dar adâncă —
suficient de adâncă pentru a atinge momentul
din singularitatea gravitațională a uitării.

îngroapă-ți și speranța că umbrele
se vor materializa vreodată.

acesta este actul suprem de renunțare
esențial pentru creșterea lor
udă-le cu priviri blânde
fără să clipești
fără să-ți miști ochii.


Germinarea / Forma

umbrele sunt creaturi ale atenției pure
ele cresc din intenția ta
se hrănesc cu certitudinea că nu există
decât în conceptul steril al creației divine —
și tocmai această certitudine le dă viață.

când ele vor răsări
să nu te miri de forma lor ciudată:
vor semăna cu regretul faraonului
că și-a pierdut poporul în mâinile tiranului;

vor semăna cu suspinul iubirii puse pe pauză
până ce va coincide mersul zodiacal al hormonilor fericirii
pe harta astrală a inimii.

umbrele vor fi delicate și fragile
iar tu să le primești fără să le atingi.

le-ai cultivat doar pentru a-ți arăta
că în deșertul vieții
nimic nu e mai palpabil decât absența lucrurilor.

și asta e cea mai mare înțelepciune:
să primești golul
ca pe singurul rod posibil.