serban georgescu

putina lume se mai gandeste azi la IDEEA de dragoste

vorba domnului Eminescu


"Idee, (pauză)
pierdută-ntr-o palidă fee (pauză)
din planul Genezei ce-aleargă (pauză)
ne-ntreagă!"

Vezi? Totul ne este pus pe tavă.

iar intestinele astea ca galaxiile

curat microprosop-Macroprosop

jos palaria!

sus galaxia!

(sa nu te superi daca din cand in cand am sa vin sa-ti mai cer un foc - pac pac)

ciudat, maestre, sa spui aceste ultime cuvinte, aici la mine. ciudat si frumos. eu unul, sa ma crezi, daca as pleca, asa cum ai facut matale, n-as mai cauta nici un "drum de intoarcere". Amin!

sa fii bibliotecar la APACA cred ca e visul oricarui scriitor
imi imaginez timpul infinit pe care il ai la dispozitie pentru lectura.
caci, cine sa te deranjeze acolo?

Doamne, trista soarta! Poate ne-ar putea vorbi poetul despre lumina poetica a zanelor de acolo.

La Valea Seaca (judetul Bacau) am patit un accident de masina chiar de Pastele asta.

Iata deci: Locuri Comune:

„Cuvintele îmi sunt de piatră/ În ele zi și noapte sap;/ Nici unul unde să încap,/ Să-mi fie așternut și vatră.// În ele ard ca flori de nuc,/ Amare și adânci ca marea,/ În ele mi-am închis chemarea,/ Din ele împietrit mă duc”

este uimitor cat de putine accesari are acest text, nu?

115? dupa 4 zile in prima pagina? cu autor consacrat si subiect asijderea?


uite cum poporul roman, pe care probabil matale badie silistene il mai iubesti (sau incerci macar) isi scoate batista si-si sufla mucii in ea, fara sa vada clopotul

"caci le-a dat Dumnezeu un duh de impietrire"

parc-asa zicea din vechime cineva, nu?

noroc cu poporul silistean care ne mai trezeste la viata din cand in cand

Pentru succesul viitoarelor editii as propune ca in loc de Al C Calotescu, festivalul sa se intituleze Al D Calotescu. E vorba totusi vorba de un festival de umor, nu?
Nu cred ca raposatul s-ar supara

da, deci dvs sunteti acelasi domn cu echilibre n-a sti nime ca m-am dus
numa m-or vedea

ca nu-s

va salut si va respect impreuna cu atmosfera creata printre corali

silvia!

raman dator maestre
si sper sa ma ierti ca nu am venit

multumesc pentru aprecieri

eu am trimis articolul la cei din lumea literara si cei din lumea literara mi-au raspuns cam asa: "interviewrile la noi le fac numai membrii redactiei sau colaboratorii permanenti, despre dl Grumazescu am mai scris si acum cativa ani, va mai asteptam cu articole dar mai intai sa ne anuntati tema despre care vreti sa scrieti"

asta e "lumea literara" - in fine, nu vreau sa exagerez, recunosc am trimis materialul doar la o singura revista, una foarte importanta (nu spui cine) si am primit raspunsul respectiv; doar acolo cunosteam cat de cat pe cineva

in rest nu mai cunosc pe nimeni, poate aveti voi alte idei.

in ce priveste publicarea la Iasi s-ar parea ca sunt niste sanse, mai astept

in sfarsit nu vreau sa se creada ca dl Grumazescu e in pericol imediat de a fi evacuat. Poate am fost eu prea patetic mai inainte, cand vorbeam cu Madalina.

ma bucur foarte mult ca existati, chiar nu stiu ce sa adaug, doar ca simt un entuziasm dar nu stiu ce sa fac cu el, cum sa-l pun in practica

poate am fost prea taios cand ii spuneam madalinei ca nu cred in comitzii si petitzii. Ideea e ca nu stiu la ce ar folosi o petitie semnata de nu stiu cati membri de pe poezie.ro inaintata unor dulapuri vorbitoare care nu stiu nici sa vorbeasca si sa scrie gramatical. Si apoi, nu cred ca problema e neaparat la autoritati. Problema e ca sunt prea putini oameni ca dl Grumazescu in tara asta. Asta e partea trista. Nu totul vine de sus in jos, trebuie sa se simta o presiune si de jos in sus. Toate lichelele care tin fraurile in tara asta au ajuns acolo pentru ca populatia acestei tari nu este un popor, un neam cu caractere puternice. E o tara formata din smecheri si din invidiosi pe acei smecheri. Restul e o minoritate insignifianta, care n-are nici o relevanta statistica, cativa singuratici, cativa rebeli care sclipesc ici si colo. Atat.

Este aceeasi problema pe care am intalnit-o cand am incercat sa inteleg de ce nu se merge mai mult cu bicicleta in tara asta. Va spun eu de ce nu se merge. Nu pentru ca autoritatile nu construiesc piste de biciclete ci pentru ca sunt prea putini dispusi sa-si lase masina acasa si sa-si miste fundul. Eu nu cred ca in olanda de exemplu, la inceput, s-au trezit primarii brusc si au zis hai sa facem piste sa aiba pe unde merge biciclistii. Acolo a fost o presiune creata de cei care vroiau cu adevarat sa mearga cu bicicleta. Acestia au creat probleme in trafic, acestia, prin numarul lor masiv i-au obligat pe soferi sa se civilizeze si pe autoritati sa faca piste speciale.

Dar la noi pe cine intrebi nu stie decat sa zica "Cum sa nu, vreau sa merg cu bicicleta dar sa-mi faca Oprescu pista ca mi-e frica de masini". Le-a intrat in cap ca o sa-i calce masina si cu asta basta, nu-i mai convingi nici cu cerul si cu pamantul ca trebuie mai intai sa incerce sa vada cu ochii lor cum e, nu cum cred ei ca e, sau cum li se pare sau cum au auzit la altii. Asta e o problema de caracter si asta e dupa parerea mea cauza esentiala pentru care tara asta sta pe loc si nu doar in domeniul asta.

dar cred ca ne indepartam de ... de ce?

de la o vreme, tot adunandu-se anii, incepusem sa-mi spun cu mandrie, privind in jur, in jurul meu, la cei de-o seama cu mine, la felul cum imbatranesc ei, ca eu, EU sunt cel care imbatraneste cel mai incet (daca nu cumva cel mai frumos)

citind ce ai scris matale aci imi dau seama ca nu e chiar asa. ca nu e chiar foarte asa.

de unde mi se trage asemenea nazarire. iata de unde. de la scanteile acelea din lac

care nu se stie daca sunt de la soare sau de la luna.

de la noapte sau de la ziua.

de la eminescu sau de la ancuta.

iar daca sunt de la stele, tu leonard, tu, imbatranesti mai frumos decat lumea.

multumesc pentru aprecieri
chiar ca haut en couleurs!

mada
tocmai in clipa asta vroiam sa intru si sa adaug faptul ca dl Grumazescu a tinut in mod special sa scoatem din interview pasajul in care vorbea despre evacuarea lui si sa adaug, pentru tine: "WELCOME TO THE MACHINE!" (Citeste Romania) - dar acum e tardiv, nu?

si, iarta-ma dar eu in petitii si comitzii nu cred,...,.._._..._.

Silvia as vrea sa fur si eu putin din optimismul tau. Dar nu stiu cum.

Madalina, omul asta a facut TOTUL de unul singur. Comunitatea locala nu numai ca nu l-a ajutat, dar chiar vrea sa-l dea afara in strada ca sa deschida unul din imbuibatii locului o carciuma acolo, in spatiul ala unde e anticariatul. Exact acolo intelegi?

Ca golul din inima trebuie umplut uneori cu fierea pangaritorilo (idiotilor -zic eu), asta da, sunt de acord (intunecand intunericul, iata portile Luminii)

Dar nu cumva ea, fierea idiotilor, tocmai ea e cea care creaza golul din inima? Adesea ireparabil?

Si apoi cum si de ce sa care sufletul curat la portile raiului un altul duhnind a hoit si a putreziciune? ca sa faca cu el ce acolo? sa iasa Sf Petre sa zica, ok, esti baiat bun, pe-asta lasa-l la poarta ca il trimitem noi la subsol?

este firesc si feminin ca femeile sa fie o suita de contradictii
dar nu e firesc si feminin sa o afirme fara echivoc in vazul barbatilor

o suita de contradictii sunt si eu si, dupa toate aparentele, nu sunt deloc nici femeie nici feminin

mai degraba ciclotimic

sa stii ca in loc de:

"Ioan, tu știi bucuria imensă prin care trece un om care scrie."

am citit

"Ioan, tu esti bucuria imensă prin care trece un om care scrie."





si-atunci de ce sa n-o zic pe sleau:

"Silvia, tu esti bucuria imensă prin care trece un om care scrie."

zis, gandit, pupat, plecat

apare si in editie tiparita
daca vrei cateva exemplare just let me know

iata si linkul promis

http://www.sette-giorni.ro/index.php?page=detalii&categorie=cultura&id=20121106-2027

Sette Giorni e un saptamanal de limba italiana pentru comunitatea italienilor din Romania.
Se distribuie in Bucuresti si in marile orase, dar si in Italia, pe liniile aeriene etc.

Sper sa-ti fie de folos.

Mult succes in continuare.

iar eu te dau la gazeta
o sa-ti dau linkul
felicitari si plecaciune

... ne aflam, dupa cate s-ar parea, in situatia neverosimila de a ne apropia cu pasi repezi de varsta la care Nichita a murit.

si cat de mult ne doream la inceput sa-l ajungem din urma, nu-i

nu-i asa?

Cum bine spuneti domniile voastre:

vine o vreme

iata