Știu puritatea

1 min lectură·5 aprilie 2006

Mediu

Știu, puritatea nu rodește,

Fecioarele nu nasc copii,

E marea lege-a maculării

Tributul pentru a trăi.

Albaștri fluturi cresc omizi,

Cresc fructe florilor în jur,

Zăpada-i albă neatinsă

Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,

Văzduhul viu e de microbi,

Poți dacă vrei să nu te naști,

Dar dacă ești te și îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,

Rostit, urechea îl defăimă,

Spre care o să mă aplec

Din talgere - vis mut sau faimă?

Între tăcere și păcat

Ce-o să aleg - cirezi sau lotuși?

O, drama de-a muri de alb

Sau moartea de-a învinge totuși...

019.716

Ana Blandiana. “Știu puritatea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-blandiana/poezie/175445/stiu-puritatea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

e frumos ca cei care cred in puritate sunt in general plecati