serban georgescu

bunica zicea, cand vedea ceva frumos, zicea asa: \"E asa de frumos ca sta matu-n coada\".

Stjarna, sta iarna pe loc vreme de cateva rotiri de anotimpuri la vederea ultimelor doua versuri ale poeziei tale

vant cald in vele: primavara, vara, toamna, primavara, vara, toamna, primavara, vara, toamna ... si tot asa

o alta mana ar trebui sa scrie acestea

si de la aceste doua versuri o iau in sus si vad : \"ești atât de înalt de nu-ncapi în pastel\"

Stjarna, tu ai un fel generos de-a răpune apusul pe coapsa luminii postume. Sa stii ca da!

Peste munti orice dor are forma letala.

Alina, primele tale doua intrebari ma fac invidios pe linistea ta. Gustul lichidului de frana imi aminteste de niste tantari striviti anul trecut, iti amintesti? Daca respiratia mortului a fost prima ta gura de aer constienta, atunci prima ta gura de aer constienta imi da aer pentru viitoarea mea respiratie inconstienta. Si eu ma bucur ca mi-ai scris.

Elia niciodata nu m-am gandit ca poezia poate fi mai mult decat ea insasi. Chiar, ce-ar fi? Ce-ar fi ca pana si acest ultim refugiu al nostru sa nu fie decat o Fata Morgana? Ha ha ce-as mai rade. Nu-i exclus ca dumnezeu sa fi mers pana acolo cu cinismul. Vorbele tale imi aduc totdeauna pace in suflet. De altfel marturisesc ca adesea trec pe la tine in pagina asa, pur si simplu, fara sa citesc nimic. Te privesc in ochi si atat. Rar mi-a fost dat sa vad atata liniste pe un chip de femeie. Exagerare? Poate. Dar ce-ar fi viata fara \"exagerari\", fara aceste ore nepotrivite, fara felinare, fara una, fara alta ...

imbratisari

stiu cine ar trebui sa cante cantecul asta al tau:
piticul din Twin Peaks
el da da el
il tii minte
doamne ce frumos

uite, daca maine as muri, chiar si numai pentru cantecul asta, nu mi-ar parea deloc rau

te imbratisez

Sandra, cand ai spus ca noi, adica oamenii, suntem creaturi, nu creatori, ai si devenit creatoare, adica ai gresit, dovada textul de fata (tz) ...

ceea ce ma baga si pe mine intr-o oarecare ceata (tz) cu privire la negarea negatiei, dar asta e alta poveste

la buna reauzivedere

Ina, pornirea grea, ca orice nastere. Nu zic ca a fost intentionat, nici eu nu sunt incantat de pornire, dar multumesc oricum, pentru ca acum ma gandesc cum sa o fac si mai \"grea\", asa, ca in realitate.
Multumesc pentru luminatorul tau cald. Prinde bine pe vremea asta.

Asta imi aminteste o frumoasa zicere care zice asa:

nu lumina este cea care innobileaza ochiul ci ochiul tau este singurul in stare sa dea un sens luminii.

ceea ce va dorim si dumneavoastra,

Gigi, razboinic de-a luminile

nu ar fi bine sa pui diacriticele? pentru sunet

... alte semne pentru \"actor amator visul\" si \"sărutul cu dinți\"

te pup

Dragă Ioana,

Îți scriu ca să știi că, pe undeva prin mine, la diverse adâncimi, limba pe care o vorbești nu-mi e deloc străină, dovadă că de când am citit-o mă tot gândesc la ea.
Desigur, n-aș putea ridica această senzație la rangul de revelație, dar ceva din ea îmi amintește de credința vechilor egipteni în numele ascuns al lucrurilor. Numai cine cunoștea acest nume ascuns dobândea adevărata cunoaștere.

Aici mă împiedic puțin în cuvinte și îți mărturisesc, cu o mână pe inima mea Ib și cu cealaltă pe inima mea Hati, că nici măcar Lumina nu e ceea ce pare.

Uite eu de exemplu, azi dimineață stând pe malul cu soare al unui lac aburind de aburii dimineții, deodată trece în zbor o rață neagră cu gâtul neobișnuit de lung. Așa cum cădea lumina, aș putea și acum să jur că era o lebădă, da\' acu\' cine mai știe?

A trecut atât de repede încât numai crucea zborului ei mi-a rămas întipărită pe retină.

În altă ordine de idei, am citit de curând o interpretare a actului biblic al creației care m-a lăsat bleg.

La început Dumnezeu a zis \"Să fie Lumină!\". Și a fost Lumină.

Sau, așa cum ne comunică poeta Alina Manole, care, poate fără să știe, poartă pe palme sufletele tuturor oamenilor, Alma adică, ne spune

a ka ki te atua, kia marama: na ka marama

(aici vreau să fac această paranteză pentru a-mi exprima părerea strict personală că locul pe care ar trebui Alina să-l ocupe în literatură, sau în istoria literaturii, așa cum îi place ei să spună, ar trebui să se numească simplu \"Memorias del Alma\" - îmi cer scuze pentru această indiscreție dar acum am simțit nevoia să o spun, acuma am spus-o, asta e)

Așadar a fost Lumină. Da, numai că interpretul (care a făcut interpretarea) ne atrage atenția că numai câteva zile mai târziu, în ziua a 4-a mai exact, Dumnezeu a creat \"luminătorii\". Soarele și celelalte stele adică.

Păi cum vine asta? Atunci unde e Lumina dintâi?

E ca și cum ai confunda lumina lămpii cu lumina zilei.

Ceva ne scapă, ceva mereu ne scapă.

În încheiere aș vrea să adaug că acest text este unul din cele mai frumoase cântece pe care le-am auzit de multă vreme încoace și că presărarea prin el a cuvintelor inteligibile îi dă o notă cu atât mai misterioasă și demnă de interes. Textul ăsta trebuie cântat de cineva, eventual cu anumite efecte sonore - habar n-am - însă ce îmi imaginez eu că ar ieși depășește convenționalul.

Ceea ce vă dorim și dumneavoastră

Cu stimă,
Che Guevarra, luptător cu umbrele

De mâine am să beau doar vin,

la o margine de univers
acolo unde viata are
cu totul
si cu totul

alt sens

Felicitari pentru promovarea la nivelul 0 !!!
fata de -10 e totusi ceva, nu?

cand iti pui textele la loc in pagina?

Singura solutie
inc-o revolutieeeeeeeeeeeee ....

Absentem lædit, qui cum ebrio litigat ...

Relatarea e interesanta, dar ... parca nu mai e de la Agigea! De pe la jumatatea textului ai abandonat transmisia si te-ai mutat la masa cu Strauss asta si stati de vorba despre niste rate...

Intre timp camera continua sa filmeze marea ...

poate ca vrei sa tragi un pic de timp, sa mai traiesti putin zilele alea (?)

(poate ca asa as fi facut si eu)

orice-ai face... e de bine

sa stiti ca nu am gasit nimic la adresa indicata de dvs ...

Pai plang pentru ca focul arde in soba, iar padurea isi striga copiii ...

Eu nu cred ca problema rezida in faptul ca ei resping \"modelele autohtone confirmate\" - pe alocuri e chiar foarte bine ca le resping

Problema este ca nu sunt luati ca modele cei din vechime, cei peste care au trecut sute sau chiar mii de ani si pe care, citindu-i, ai impresia ca sunt la fel de \"tineri\" ca mine sau ca tine.

Pentru ca ce altceva poate naste idolatrizarea \"modelelor autohtone confirmate\", decat patimi, revolta, contre, intr-un cuvant o risipire absolut nejustificata a resurselor sufletesti - care ar trebui folosite pentru creatie (vezi dezbaterea de pe site legata de Liviu Stoiciu)

Nimic nu dovedeste ca trebuie sa avem ca reper modelele autohtone confirmate.

Si mai ales pe cele contemporane.

Ma intreb: oare ceea ce se petrece in literatura in timpul vietii noastre este mai semnificativ decat ceea ce s-a intamplat in ultimii 5-6000 de ani, de la Ghilgames incoace???

retoric, fireste

Problema este ca Batranetea nu este o varsta.
Ea este SI o varsta.
Batranetea este in primul rand o STARE SUFLETEASCA.
Iata de ce NU DE VARSTE TREBUIE SA NE INGRIJIM, CI DE SUFLET!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dar o specie invatata sa gandeasca numai IN CIFRE este condamnata la o moarte prematura, la extirpare, la autodistrugere ... ceea ce se intampla chiar in aceste clipe sub zambetele noastre superioare si singuratice

O specie obisnuita sa treaca Poezia la capitolul \"Diverse\" nu poate avea si nu are decat ceea ce merita

Alina, iti multumesc inca o data ca mi-ai prilejuit acest delir

Care intr-o zi sper, va fi si inteles

intr-o zi

poate in The Day After ...

...eram nevazut...
Isis insa m-a gasit ...
... si pe obrazul meu parul ei greu
si l-a raspandit ...

\"...unde este casa mea?
o mansarda-n Purgatoriu ...\"