serban georgescu
Verificat@serban-georgescu
„Cine spune într-o oră ceea ce se poate spune în trei minute e capabil de josnicii și mai mari.”
BIOGRAFÍE, biografii, substantiv feminin - Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – din bios-bion = viață, graphe = arta de a scrie (gr) Șerban Georgescu? București, august, 1967, părinți, bunici, grădiniță, temniceri, liceu, militărie, facultate (ecluze, baraje, degeaba), "revoluție", "democrație", rușine, bâlbâială, presă?, scârbă, "cele străinătățuri",…
Deci
repet citatul cu fragmentul lipsa inclus:
„... Iar cel care meditează la Zeitate
ca fiind altcineva
spunandu-si < Una e Ea si alta sunt eu >
acela nu știe
acela nu știe.
El este pentru zei întocmai ca o vită.
Într-adevăr
Așa cum omului îi sunt de folos multe vite,
La fel zeilor fiecare om în parte.
Și dacă ți se ia o singură vită,
tot e neplăcut,
dar mai multe!
De aceea,
zeilor nu le place ca oamenii să știe asta”
asadar e clar ca ceea ce am vrut sa spun nu are nici o legatura cu pilda oii ratacite (probabil te-au derutat vacile din text) - este vorba de cu totul altceva si anume de faptul ca divinitatea se afla in fiecare suflet individual iar ca cel care il cauta pe Dumnezeu in afara lui insusi - oriunde in alta parte in afara lui insusi, atentie, deci nici la maestru nici la preot nici la biserica nici in alta parte, doar in el insusi, acela NU stie
acela NU stie
m-am oprit la acest citat nu pentru ca as avea eu nu stiu ce mare biblioteca in minte ci pentru ca il citisem chiar cu o seara inainte si imediat mi-am adus aminte de afirmatia ta cum ca dialogul dintre filozof si teolog e imposibil - si m-am gandit ca acesta poate sa fie unul dintre motive - anume ca filozoful spune ca pe dumnezeu fiecare suflet individual trebuie sa-l caute in sine insusi, in timp ce teologul orienteaza sufletul individual spre o cautare exterioara, in cer, in soare mai stiu eu pe unde, eludand si minimalizand sufletul individual, privindu-l ca pe ceva fara valoare care trebuie sa se umileasca si sa fie umilit pentru a ajunge la iluminare
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
Uite ce am citit aseară
Poți să ieși puțin din Spațiu și Timp?
Și să asculți
Puțin
....
„... Iar cel care meditează la Zeitate
ca fiind altcineva:
acela nu știe
acela nu știe.
El este pentru zei întocmai ca o vită.
Într-adevăr
Așa cum omului îi sunt de folos multe vite,
La fel zeilor fiecare om în parte.
Și dacă ți se ia o singură vită,
tot e neplăcut,
dar mai multe!
De aceea,
zeilor nu le place ca oamenii să știe asta”
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
ne culcăm așa
pe câte o ureche
unul pe urechea celuilalt
și adevărul trece pe deasupra
discret ca o bufniță
albă pe un cer negru
în timp ce noi dialogăm
în acest somn
pe care îl numim viață
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
unul pe urechea celuilalt
și adevărul trece pe deasupra
discret ca o bufniță
în timp ce noi dialogăm
în somn
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
acuma pe bune
din ce sa iasa poezie fara un anume dezechilibru
interior
nu?
ca cine e echilibrat si linistit si multumit si asa si pe dincolo
de ce adica sa mai scrie?
bine, ca dezechilibrul e bun sa te uiti la el asa, in urma, cand esti echilibrat, e si asta o treaba
da\' nu prea ajuta la scris
nu?
scriu acestea intr-un instabil echilibru
Pe textul:
„cel care se grăbește spre casă" de Dana Banu
oricum e foarte trist ca dialogul dintre filozof si teolog e imposibil
iar daca nu imposibil, oricum
inutil
s-ar zice
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
Am surprins afirmația ta sub un alt text, recunosc, dar dacă ți-aș fi adresat întrebarea acolo aveam șanse minime să primesc un răspuns
Și apoi, te rog să mă crezi, mă gândesc foarte serios la ce ai spus
Cum că dialogul dintre filozof și teolog este imposibil
Nu te supăra pe mine, încerc să înțeleg niște lucruri pe care știu foarte bine că foarte mulți le-au scos de pe ordinea de zi
Aproape că a devenit pentru mine un criteriu treaba asta: ceea ce nu interesează la nivel general mă interesează pe mine în mod special
Și dacă tot vorbim, trebuie să-ți mărturisesc că afirmația ta, cum că dialogul dintre filozof și teolog este imposibil, dar mai ales argumentația, cum că filozoful se crede um mic Creator în timp ce teologul este DOAR un mijlocitor între om și Dumnezeu mi-a creat așa un sentiment... ca și cum aș fi primit o condamnare la moarte
Cam asta e
Acuma fug să-mi completez biografia
Ca să se vadă că am fost și eu prin viață
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
Că doar n-ai să-mi spui că în tine e doar un teolog și atât…
Pe textul:
„Arevahar" de Paul Bogdan
craniul din copac îi scuipă în palmă ...
și atunci ...
fata rămase gravidă
Pe textul:
„măr playback" de Adrian Firica
craniul din copac îi scuipă în palmă ...
și atunci ...
fata rămase gravidă
Pe textul:
„măr playback" de Adrian Firica
mie din această poezie cel mai mult și mai mult mi-a plăcut această idee:
“venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme”
care s-ar putea transforma cu mare ușurință în versuri
“venim
dintr-un veac trecut
care ne-a făcut puternici
și toate relele care se abat asupra noastră
n-au
cum
să
ne
mai
dărâme”
de fapt toate astea ar trebui scrise pe verticală, fiecare literă sub cealaltă
v
e
n
i
m
d
i
n
t
r
-
u
n
.
.
.
e
t
c
e așa,
ca și cum ai înota într-un acvariu fără să te împotrivești apei,
sau mergând cu un picior pe scara unui autobuz dalinian
și cu celălalt în salturi neverosimil de ample pe asfalt
ul fierbinte
undeva, la mijlocul verii,
pe drumul spre casa ta
care de fapt nu există…
“venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme”
sau
vorba unuia mai bătrân ca noi (!)
Una salus victis, nullam sperare salutem
Fără pretenții de precizie a dublelor
Scuze de logoree
Te admir pentru energie și elocvență
Mai ales pe căldura asta
Doamne!
Pe textul:
„cel care se grăbește spre casă" de Dana Banu
nu se mai satura sa ma franga din afara
(probabil pentru ca i s-a facut dor de mine)
aferim
vorba lui Rilke:
\"Iata, traiesc.
Din ce?\"
chiar asa
din ce?
intr-adevar
intr-un fel sau altul
ceea ce pe dinauntru ne tine in viata
din afara vrea sa ne franga
destul de foarte bine zis
(desi nu prea foarte exact)
se pare ca dualismul nu prea ti-e in gratii
sau in greatii
:)
iata traiesc
din ce?
Pe textul:
„Inima dintotdeauna. Ad intra" de Luminita Suse
aici nu e vorba de nici o patura de sare
e vorba ca tu scrii inceputuri de capodopere
inceputuri
si atat
asta e felul tau de a te ascunde
sa inteleg?
Pe textul:
„The Dude Bandit" de Adrian Firica
altminteri nu
nu
Pe textul:
„ieșirea din întuneric" de Dana Banu
e ceva din insemnarile lui Malte Laurids Brigge aici
sau mi se pare?
si apoi
punctul asta de la mijlocul vietii
care nu e lumina
ma doare si pe mine
nu e un accident
ma tarasc mai departe
avem de ales?
Pe textul:
„ieșirea din întuneric" de Dana Banu
2. iar lași camera să filmeze în gol; dai mereu impresia că ești un cameraman care filmează scenă după scenă și, brusc, la un moment dat, lasă camera pe trepied (în funcțiune bineînțeles) și se duce la ale lui ca și cum..
personajele, neastâmpărate cum sunt, ies și ele din cadru și se duc și ele într-ale lor
eu ca cititor, vin și te întreb
mie ce-mi iese în afacerea asta?
Dacă aș fi pisicanalist mai c-aș zice că ți-e frică de ceva
dar așa, nefiind decât eu, te întreb
măi omule, ție ți-e bine?
(vezi, am scris cu diacritice)
Pe textul:
„The Dude Bandit" de Adrian Firica
am fost la adresa indicata
dar vad ca nici p-acolo nu mai scrie de vreun an
e agitat rau omul asta
stie el ce stie
o fi Bogdan dar de la dumnezeu
dar, stii, atunci cand primesti un dar
trebuie sa-l si meriti
chipintuci
Pe textul:
„Nu scrii" de serban georgescu
http://www.scribd.com/doc/3154327/Salvador-Dali-Arta-pirtului-Elogiul-mustei
cu stima
Pe textul:
„Marian pregătește rapelul dintr-o ureche" de Adrian Firica
(din acelasi genial tratat)
\"Mingere cum bombis res est gratissima lumbis\"
adica
(aviz amatorilor)
\"A urina cu parturi este o binefacere pentru sale\"
Pe textul:
„Marian pregătește rapelul dintr-o ureche" de Adrian Firica
