...imi aduc aminte, acum un an si ceva, cand am visat-o pe EA prima oara, era in dormitorul unei case mari, construita in stil vechi, cu tavan inalt, marmura pe jos, un semineu mare si iesire cu
Un bec agonizează, există, nu există
O palidă lumină în noaptea mea cea tristă
Într-un târziu el moare, în frig și în îngheț
Și totuși mă-nconjoară un întuneric des
Iar drumu-i anevoie - pe jos
Să-ți fie sufletul curat!
Te rog... nu mă mai plânge...
Iar zâmbetul tău minunat
Durerea s-o alunge
Să-ți fie gândul inocent!
Inima mereu fie fragedă,
Tu cată-n ceruri pururi semn -
Iubirea
Am căutat iubirea în uitare
Într-o realitate sumbră
Și am găsit doar amintiri goale
Nu-s altceva decât o umbră..
În lume totul-i trecator, incert
Și sumbru, ca-n poveste
Uitarea mă
atârnă clipita
de-un gând nerostit
când
pe-un trup prăbușit
se-așterne iubirea
în noroi. Parcă
iarna trecută
era mai blândă
Cu noi;
Se-așterne iubirea
iar cerul e roșu
și noaptea e
Forme.
Orbit de noapte
ațipeam, astfel încât
visul devenea realitate
Forme.
Întristat cuvânt,
mă căiam, astfel încât
gândul îmi devenea sfânt.
Forme.
Obsedat de culori
atât de statice,
pe fața-mi înghețată
o privire palidă
pironită în orizontul
departat și rece
parcă te zăresc
printre fulgii de zăpadă
în pustietatea înghețată
acolo unde norii-s grei
și-mi pare că te
Iar mă trecea timpul
Cu anii săi grei
Ea nu-mi vede chipul
Dar știe că-s al ei
-Ei? Simti tu amarul?
Mă-ntreabam acum
Da, îmî răspuse ceasul
Pierzându-se-n fum
Rătăcind în pustiu
Mereu
Veșnică amintire
Celor ce-au fost și s-au dus
Șoapte, vise, pomenire
Soarelui de mult apus
Au iubit, o veșnicie
Astăzi ei nici nu mai sunt
Singur eu, melancolie
Îi pomenesc, rând pe
\"Ce mic părea ceasul\"
vorbeam cu naturalețea
unui om ce s-ar fi simțit bine;
visam, ajungând la concluzia că
exist
într-un vis fără limite, fără culori
și fără subiect.. doar vis
în care
domnește-un întuneric strâmb
e patru noaptea și mă plâng
oare de ce nu am ajuns acasă?
s-a așezat asupra noastră
un val răcoros de trisțete, de când
domnește întuneric strâmb
și prin
Până acum tot ce-a fost
era simplu
eram simplu
simplu de tot
Până acum, tot ai fost
era simplu
erai simplă
simplă de tot
Până acum, niciodată
Până iarăși vom fi
niciodată, e
Seară rece de septembrie
Aproape că nu mai pot gândi
Inima mi-e inghețată
În mintea caldă ea se va topi
Tot încerc să uit de mine
Să uit totul despre toți
Și simt cum viața-mi curge
Curând
Nimic nu contează
Se pierde-n neant
Chiar viața cedează
Un vis mai distant
Pămantul, și apa
Și cerul de sus
Și omul, și sapa
soarele la apus
Chiar stelele, noaptea
Pe cerul curat
Sau
Oare bănuiește oare
Cât eu pot să o ador
Oare știe cât mă doare
Și ca nu pot nici să mor?
Oare n-am jurat eu Vineri
Că va fi a mea-ntr-o Luni
Oare mi-am impus eu sine-mi
Să fiu și mai, și
S