Sava Nicolae Dan

Poate nu am dreptate, dar am simtit multa suferinta in aceste versuri, un fel de refugiu impus inadins, imi place f mult, poate voi avea ocaziade a mai citi cateva din lucrarile tale, cu prietenie, Dan

E un inceput bun, dar fara suparare cred ca ar fi bine daca ai incerca sa gerunzii, pastreaza esenta....cu prietenie Dan

Cred ca ai dreptate, este blestemul celor care scriu fara nici un fel de ratiune, pur si simplu scriu....:)
dan

E misto, ca o a doua geneza...

Ai descris o stare de fapt emotionanta, ai reusit sa strecori modernitatea vremurilor noastre destul de subtil!
E bien, chiar f bine, nuanta lugubra sper sa nu se fi transmis in sufletul tau
Dan Sava

Hey, care e ideea, decembrie nu numai ca nu e pamantesc, nu exista decat sub o singura forma...\"necuvintele: lui Nichita ar putea sa-ti dea mai multa inspiratie despre....
Incearca proza

Pueril, asta e cuvantul care ar putea aracteriza ce ai scris, daca e pt sufletul tau, pastreaz-o acolo, nu o mai afisa, ai putea sa induci in eroare pe cei care vor sa scrie cu adevarat sau vor sa se apuce de scris....

Moartea, nu poate fi masurata, nu se cere masurata, fiecare ii stie limit, e in noi, in tine, intr-o buna zi are sa-ti spuna :\"data viitoare cand iti va fi frica noaptea ca as putea sa ma aflu sub patul tau, nu te uita, ca s-ar putea sa fiu acolo...sa te astept..\"In poezie,moartea nu e o trecere, nu e o fericire sau o personificare a fericirii, e o parte din intimitatea ta, nimeni nu are dreptul sa iti stie aceasta latura, in locul tau, m-as simti putin dezbracat...