refuz

E ciudat ce gandesc si ce urmeaza sa spun: aduci a Simona Marcu. A fost pe site, poate ai citit-o. Te urmaream prin cateva texte si vad oscilatia intr-un oarecare stil romantios si intr-o zbatere a sinelui, zbatere ce o are oricine; la tine se simte altfel, preocuparile sunt tot mai diferite atat ca fond cat si ca forma. Daca ai exploata fiecare element care te urmareste atat in real cat si in scris, ai putea crea mult mai mult si de la un alt nivel. De exemplu in text trebuie sa razbata acele imagini printr-un efect imprimat din personalitatea ta, prin scrisul tau pe care sa-l doresti a-l slefui: imprima-mi mie o senzatie, o frica, o spaima, o exaltatie prin cuvintele tale; plapuma, frica, tunetele, ploaia mai ciudata decat in real sunt puncte importante de la care poti pleca, exploatand(u-te). Fii atenta la fiecare cuvant, detaliu, imagine. Sper sa nu vorbesc prea mult si prea greu. Ia-ti avant si scrie, in textele ce vor urma voi comenta pe text. S-ar putea sa vezi si sa (te) pricepi mai mult propriu-ti scris. Daca vad ca nu merge, iti voi da si o adresa de mail sa schimbam cateva impresii. Cine stie? Poate vom ajunge la poezie. De texte si de oameni e plin site-ul, de un suflet care transpare prin scris ca al tau, mai rar. Toate cele bune.

iti multumesc mult prnteu cuvinte. De multe ori insa, sincer, nu incerc sa transmit nimic nimanui, incerc sa ma eliberez de anumite ganduri pe care daca le-as pastra ..in fine, nu vreau sa stiu ce s-ar intampla. In cazul de fata(si nu numai) eram presata de ploaie, urlete in casa, lacrimi si altele. Poate nu-mi sunt nici conditiile prielnice, nu mai stiu nimic. Ce am scris aici a fost mai mult o razbunare. Ieri mi-am dat seama ca ma apropii din ce in ce mai mult de ceea ce doresc sa fac in viata, sa transmit omului un gand, un sentiment, o actiune , dar nu prein vorbe, prin imagini. Apoi mi s-a spus ca lumea asta e prea dura pentru mine. Asta este. Dar nu o sa renunt. Nu acum.
Iti multumesc inca o data, am sa-ti urmez sfatul.
diana