Poezie
Iertarea
1 min lectură·
Mediu
Sacerdotal treci
Doamna Tacuta
peste anii mei
lancezind in dezordine,
mereu am intrebari- raspunsuri
pe tabla intoarcerii
Noaptea te aud,
esti Bufnita Oarba
din casa batuta de vant,
halucinezi despre un destin
intr-o margine
Nu vreau jertfe zadarnice
spectacole bizare,
prea multe ganduri cheltuiesc
cautandu-te in vrajba sonora,
da-mi impacarea
Locul tau
e in drumul fara sfarsit
pamant sarac
cu maracini
Eu
sunt in tara de piersici,
pretutindeni izvoare si taine,
ezitarea mea se naste din mirare
Am prietenii
cu care am invins
Am privilegiul
de a muri si de-a-invia
Doamna Tacuta,
ai cazut pe o planeta
care nu ma cunoaste
Credinta mea
e somnul de crizantema
din valea necosita a memoriei mele,
incarc amintirile
pe corabii mov
si le dau drumul
pe o apa fara culoare
012574
0
Si simbolurile sunt ample, cu multe trimiteri.
Mi se pare putin fortat, nu sensul, dar tonul afirmatiei din debutul ultimei strofe. Poate mai reflectezi.