Un fir de praf, in vastul univers al versurilor.
Ma vor defini, mai tarziu daca merit cei ce ma vor citi.
Restul nu poate fi decat o, nuca fara continut.
priveste
ce rana ai lasat
in sufletul meu
eu te-am iertat
dar rana tot
ma doare
si lacrima
cu patine
obrazul mi-a brazdat
cu fata ingropata
in maini
inserez si astept
sa-ti ceri
Claviatura luminilor din Port,
Ochii imi chiama, o ultima piesa,
Un ultim cant.
Un dans cu marea,
O lupta cu vantul.
Adio, Pamant!
Coastele navei gem de durere,
Catargele se apleaca sub
Nu radeti dragi,senatori,
Nu suntem la circ.
De fapt...
Rad inca din zori,
Da!de mic.
Un zambet rupt
De cei ca voi,
Dar azi v-ati molipsit.
Ce dureros!
Multimea zace in nevoi
Si painea
Noaptea plange, cu stele
pe cer si-n cantec de greieri,
suspina.
Marea, se grabeste venind...
valuri, valuri sa ne vada,
pentru ultima data
impreuna.
In parul tau, vantul,
isi alina
Floarea ciresului salbatic
inmiresma de mult
sufletul meu.
Calita in foc
s-a pastrat neatinsa,
dainuie mereu.
Cocorul din mana,
Copilului pacii,
aduce implinire.
Si ar vrea ca,
sa scrie pe
Se sting luminile
In orasul de smarald.
Pamantul, da un suflu cald.
Noaptea isi intinde aripile,
Cu un luceafar prins in bold.
Ce sta sa cada parca,
Din inalt, sa se scufunde
In marea, ce
Te astept, ca-n prima zi
de vara, cand blonda...
intr-un parc, ai inflorit.
Un zambet de Soare,
cu raze albastre...
te-au invaluit.
Era doar prima
imbratisare
si primul meu
Doi trandafiri albastri,
Ochii tai,
Pierduti in noapte.
Doua faclii,
Ce-n poarta gandului,
Meu bate.
Ferestre catre tine...
Pentru mine, ai deschis.
Pierdut printre destine,
Regasit in
Te, ascunzi in urma
pasilor tai, fugind...
de umbra ta,
in amintiri.
Fara sa vrei,
pieptul meu
il sfasii,
fara sa stii.
De-ar fi ca,
din bucati,
sa-nveti uitrea:
Ninsoare, e
sufletul
Desi in mine tipa doua cuvinte...
nu am sa le rostesc pana,
nu voi fi sigur cu adevarat.
Le las, sa imi rupa coastele,
sa ma loveasca-n burta,
in piept,in gat si in cap;
le voi incatusa cu
Sub razele de Luna,
In ochii mei tu te scaldai.
Stele-n graba se aduna,
Formand al Cerului alai.
Cu bratele te-am imbracat
De frigul noptii sa te apar,
Cu buzele-mi te-am sarutat,
Scantei in
Am adunat atatea,
Ape-n calea mea
Si atat de lung,
E drumul
Catre tine,
Incat am inundat
De lacrimi,
Tara ta,
Cu doruri de coline.
Si muntii am taiat
Razand,caci am aflat,
De
stiu dupa toate
cate au fost
nu poti sa mai iubesti
si nici o noapte
ori zi fara de rost
sa mai urasti
te intreb cu mii de soapte
fiind sau nu ce a fost
cum poti sa mai traiesti?
Din largul marii eu zaresc
Acea statuie minunata.
Mai atent la ea privesc
Sa vad cum mai arata?
Asemeni ei privesc-napoi,
Dar nu am inima de piatra.
Lacrimile-mi sunt sivoi
Ce-aluneca spre
Totul pentru tara,
Nimic pentru noi.
O deviza rara
De dupa razboi.
Au murit si oameni,
Decembrie \'89,
Macelariti de semeni
Ca cei din \'39.
Ei astfel si-au dat viata
Si totul pentru
Miresmele de tei,
Parfumuri pentru zei,
Pierduti in noapte.
Iar stelele, margele,
Siraguri pentru iele,
Ce-n gand, iti vin cu soapte.
In Sud, Sagetatorul.
In frunte, Scorpionul...
Cu
Un strigat din adancuri,
Rasuna infundat.
Ecou din lumea neagra,
Tipat vertebrat.
Ridica-te la lupta,
Trezeste-ti, astazi fratii.
Priveste-te pe tine,
Priveste si pe altii.
Nimic n-ar,
Tu dormi romane,
De mii si mii de ani.
Cand te trezesti,
Apun si stelele faclii.
Nu poti ,nu ai ,nu vrei,
A spune: Nu!
Calcat esti in picioare
Si tu stii...
Nu poti ,nu ai ,nu vrei,
Ca sa
Ar trebui,ca sa platiti,
Pentru vorbele in vant.
Pe care voi va construiti
Regate si cu care cumparati,
Incredere,mandate,puterea,
intr-un cuvant.
Si lanturile grele sa va lege,
Asa cum pe
Mocirla se intinde
Trec anii peste ea,
In asteptari nascande
Priveste dupa o stea.
Incepe o furtuna.
Vantu sufla,
Ceru tuna
Si marea, azi se umfla.
Nimic nu tulbura,
Mocirla din
SA