Poezie
Statuia
pentru Irina Nicolaiu
1 min lectură·
Mediu
Din largul marii eu zaresc
Acea statuie minunata.
Mai atent la ea privesc
Sa vad cum mai arata?
Asemeni ei privesc-napoi,
Dar nu am inima de piatra.
Lacrimile-mi sunt sivoi
Ce-aluneca spre vatra.
In apa marii se rostogolesc,
Ratacind cararea,
Caci vatra la care eu tanjesc...
E mai departe decat marea .
As vrea sa evadez,
Sa trec aceasta Mare Neagra.
Dar sunt legat de-un crez
Si tu,dar si tara-mie draga.
O voi sluji deci azi pe mama,
O tara plina de nevoi,
Dar dincolo de vama
Te voi cere inapoi.
003194
0