ruxandra stanescu

soarele isi strangea becuri in camara intrerupatoare, lanterne, chibrite, brichete si lumanari de nunta sau de botez. leul canta nestingerit la pianul dezacordat al nepasarii caci leoaica

hai spune-mi ca n-aveai habar ca eu aveam brate de serpi din care, peste care fiorangelo avea sa faca pantofi vopsiti. si, hai nu-mi spune ca nu stiai ca ochii tai se nascusera din

undeva in fata bcrului de pe mosilor nebunul primise un telefon anonim turbase in disperare, se auzea un pian in fundal si scria cu aratatorul inmuiat intr-o felie de pizza un numar de bloc,

si oamenii se mai schimba - imi spuneai nu demult obrajii nerasi erau tristi sau slabi sau hasurati, se vindea sange la negru doar ca tigrul si vaca te gasisera deja pe tine si nu pot

aripa vremii s-a oprit in loc peste noi incremenita-n vazduhul de lapte dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant, timpul s-a frant in clipe si soapte pravalit pe Pamant. ce lumina alba-i

ideea m-a cuprins ca o contractie; cuvintele mi-au navalit pe gura ca o spuma amara. grabit, creionul a vrut sa le-nchida in temnita alba, tacuta a colii de hartie. ce vroiam sa spun?... am

te-am plouat aseara incet si cerul visa deasupra noastra. picurii curgeau in sus ca o spuma, cerul, albastru si rece ma tinea da mana. soptesc; suierul soaptelor mele se duce in sus ca o

tacerea era poate ultimul avatar al suferintei asteia lase ce se intrupase demult intre cer si pamant. lumina zacea putrezita de timp undeva la un capat al vietii plangandu-si

ce ți-am făcut străine de nu mă lași in pace? a cui e mâna asta mare ce-mi strânge piciorul? a cui e gura asta care lacomă-mi mușcă din trup? a cui e limba asta roșie, udă, ce-mi astupă

frezând nebunia am încercat să te găsesc; te-am căutat cu disperare în scrumiera metală de pe masă, în albele scrisori din vechiul scrin in dulcele noroiului din stradă, în albul cupelor de

ne construiam uneori pe fetele noastre ridate de amaraciuni juvenile machiaje inselatoare plasmuite din copilarii si ambitii dar cuvintele noastre inutil de abile se impleticeau in discutii

pe tine te stiu de demult. dintr-o poveste pe care am auzit-o odata cand cocorii tipau fadouri sub nori de zapada in moscova. tristetea ajunsese la os si lumina asta lasa nu mai avea

lumina razbatea nebuna prin grilajul osos al coastelor tale; imi aduc aminte ca incercai sa pronunti ceva nu se leaga, nu se leaga spuneai si mai storceai putin dintr-o lamaie in cuvintele

am crezut ca impartirea la 2 a vrut sau cel putin a incercat sa dea un rezultat exact. am crezut ca irevocabilul se va schimba ca il voi avea in mana ca un cub ca o durere am crezut ca

grabeste-te, iubite nu zabovi. ia-ma de mana si nu imi sopti cati ingeri ti-au cazut la picioare. haide, iubite sa mergem cat inca mai e vreme de mers haide, iubite sa

discobolul vroia probabil sa arunce cu inima intr-o femeie asa, cum ar arunca cu o piatra cat de tare se poate. barbie probabil nu si-ar fi dorit sa poarte la infinit acelasi zambet

scria guinness pe tine in seara aceea batusei probabil recordul la indiferenta si tigari anyway nu conta mi-era frica putin desi as fi putut oricand sa te strig, sa te scuip, sa te-njur si

tinem in pumni datorii ancestrale plimbam in lesa vietile noastre ingreunate de pacate mai vechi. mai demult aveam curajul sa strig \"ce imi pasa ?\" prin mica usa de comunicare a coconului meu

cuvintele tale erau prea amare, ma dureau ca niste palme de fier taci, nenorocitule, taci! iti strigam de pe geam. crapa de ziua, tu inca imi rostogoleai bile de otel pe frunte imi

ploua-n rafale peste copenhaga, spune-mi de ce te prefaci ca eu nu exist bate si vantul si-i ceata te-as minti de ti-as spune ca nu mi-e sufletul trist. ploua-n rafale peste copenhaga eu

afara-i rece si eu te astept. greoaie, vremea trece te strig si nu ma auzi. afara-i noapte te-as vrea acum langa mine sa-ti cant soapte sa-mi spui cat de bine e la mine in brate. afara

am plans aseara cazuta pe jos si praful din drum avea gust de talpile tale si m-a-nvatat sa tac frumos privindu-ti din urma mersul agale. il plangi pe el? nu merita, stii bine. as vrea

in seara asta ma imbat cu cuvinte si vreau sa vii si tu sa stai langa mine. in seara asta vreau sa tac, tu sa ma-ntrebi nu-mi aduc aminte ce, eu sa tac in continuare pentru ca n-as stii ce