Copilărie...ce ochi frumoși ai ?!
Nu trișezi,deși ai toate atuurile
Când ieși din ea vezi c’ai fost în Rai
Într’un rai în care puțin ai
Noblețe și săruturile
Ai un înger păzitor
Permanent cu
Te uiți la ceas iar el ’ți-arată
Clipa .. când te uiți la el
Dar când Veșnicia ochiu’ vrea s-o vadă
Te uiți în zare , la arcadă
Iar Domnului de-i ești fidel
Îți vei picura pe rugă o
Recondiționându’mi armonia prezentului
Am ,,dat’’ de voi ... (ne)involuntar
Și ...în persoana subsemnatului
Sper să ,,găsiți’’ un amic (măcar)
Prieten e mult spus,în striațiile
Cu inima agitată ca un liliac într-o valiză
Cu genunchii moi înaintezi spre ea
Intenționezi s-o iei prin surpriză
Și s-o inviți , într’o seară , undeva
Ai mii de calcule gata făcute’n
Ce vorbe tre’ s-ascultăm pentru-a ne-mpăca
Pentru a uita de ură sau pentru-a o depăși ?
Pentru-a putea păși ’nainte și a putea uita
Pentru-a ne putea curăța și sufletu’ sfinți ?
Ce chip de
Frumos
Ca un rahat pe un covor persan
Stai relaxat și’ți savurezi vinul spumos
Crezându’te cel mai grozav contemporan
Guști
Muști dintr’o amintire ce te’a schilodit emoțional
Dintr’o vreme
Confunzi dragostea cu sindromul Tourette ?
Nu faci o mare greșeală,doar că (tu) nu iubești
Sentimente nefiltrate ți’au pictat un portret
În care te privești ...nu dăruiești...și te
Cândva erau cruci de lemn și suflete de aur
Acum sunt cruci de aur și suflete de lemn
Nu mai visăm,nu mai sperăm,iar singurul tezaur
E cartea de istorie ce n-o mai scriem,și mă tem
Microscopul
Prea multă liniște’n jur nu’i bine
Îți auzi celulele divizându’se...și te sperii
O idee ,ce nu’ți aparține ,în cap îți vine
Și te scufunzi în zeama complăcerii
Dar când e gălăgie ce cauți ?...
Avem zoo la televizor , moderatori tendențioși
Canale pro și contra ... analize (b)anale
Invitați populiști și extrem de alunecoși
Cu răspunsuri pregătite și artificiale
Avem partide de
Te trezește în crucea nopții
Sau...nu te lasă deloc să dormi
Iar când dimineața’și arată colții
Și’n oglindă vezi oameni diformi
Ei bine,dragă,contesa supărării
E’n vizită la mansarda ta
E
Sunt clipe când te doare să clipești
Te doare speranța gâtuită de prezent
Te doare absența din prezentul ce’l trăiești
Te doare că tu , din viața ta,ești absent
Muști din felia vieții cu
Când plângi nu vezi soarele
Nu vezi,din cauza lacrimilor...stelele
Fiindcă fericirea nu’i o destinație
E un mod de a trăi ... Atenție !
Îngrijorat să nu’ți pierzi boaba de fericire
Te
Aparențele...
Faci autopsia unui pacient ce n’a murit
Aparent ... e firesc , ca și preludiul
Dar când pacientul ești tu ?! și nu știi ...n’ai simțit
Ești țeapăn de sigur că faci bine , n’ai
Sunt ceața ce’o simt că m’apasă pe gât
Sunt la ultima frontieră spre evadare
Sunt mic și voiesc mai mult de’atât
Sunt mic și voiesc să fiu un pic mai mare
Sunt rătăcit în amintirea unui
Foamea ... te roade dacă n-o satisfaci
E nesătulă ... te roade ... tot cere ...tot vrea
Nu mă refer la o papilă (aici) s-o împaci
Ci la foamea ce te minte...de-a pururea
Þi’e foame de dreptate
Din timp în timp uiți să te mai uiți în oglindă
Și te’ntâlnești c’un eveniment care te’oglindește așa cum ești
Obosit să fii tot timpul obosit,și toți să te mintă
Te neglijezi băgându’te în
Poți blufa de multe ori în viață
Dar...la un moment dat
Trebuie să pui cărțile pe masă
Uneori ...chiar din prima ți sa’nfundat
De cele mai multe ori trișezi momentul
Te crezi stăpân pe tine,pe
Privesc la mine ... nu-mi convine
Privesc spre tine ... te văd în ceață
Suntem ființe ... androgine
Ne diferențiem doar prin...față
Cu microscopul nefolosit la îndemână
Ne reproșăm că nu
