Poezie
microscopul
***
2 min lectură·
Mediu
Privesc la mine ... nu-mi convine
Privesc spre tine ... te văd în ceață
Suntem ființe ... androgine
Ne diferențiem doar prin...față
Cu microscopul nefolosit la îndemână
Ne reproșăm că nu suntem perfecți
În fața mea stai la distanță de-o mână
Și nu voiesc să te văd așa cum ești
Mă uit cu microscopu’n mine însumi ?
Nu,firește ! mi’e frică să’mi fie frică
Eu și cu mine suntem în diferite lumi
Și nici unul( în fața celuilalt) nu se califică
Microscopul e pentru’a vedea bacterii
Strabismul social ne sucombează
Ignorând semnele atrofierii
De noi (de sine,se) nu ne interesează
De bună-voie și nesiliți de nimeni
Divorțăm de ... umanitate
În loc de oameni suntem ... cetățeni
Cu valori ... neactualizate
Mâncăm mecanic , fără savoare
Gustul ne este vândut...artificial
Ne vindem ieftin ...la angajare
Cumpărându-ne ...bani de buzunar
Avem emoții litigioase false
Cu etichete ecvestre aplicate
Nu oferim zâmbete,ne sunt zmulse
Apoi vândute și abandonate
Cu limbile sărite de pe axă
De’atâtea complimente sterile și seci
Făr’să-nțelegi doctrina ortodoxă
Mergi la Biserică,faci cruci ...apoi pleci
De ce , de când , până unde ?
Până când vom continua să fim așa ?
Până când tu(de tine)te vei ascunde?
Când vei spune :Stop ! și te vei detașa ?
001076
0