Poezie
sunt
fericirea...care este
2 min lectură·
Mediu
Sunt ceața ce’o simt că m’apasă pe gât
Sunt la ultima frontieră spre evadare
Sunt mic și voiesc mai mult de’atât
Sunt mic și voiesc să fiu un pic mai mare
Sunt rătăcit în amintirea unui sărut
Ce’a fost demult...într’altă viață
Îmi vorbesc,de ce nu pot să mă ascult ?
Chiar și cu ochii deschiși sunt tot în ceață
Pe ogorul vieții mele desene cu rime
Sunt prezent doar când visez , doar atunci
Decadența fără licență vine spre mine
Și’un gând infantil îmi șoptește : fugi !!!
Un compot de gânduri expirate mestec
Sunt ... rătăcit , pe un drum străin alerg
Pe contrasens , dar nu vin ...plec
Deși știu că’i greșit continui să merg
În cerc
Încerc să nu mă uit la picioare
Ce’mi rănesc echilibrul la fiecare pas
Autoflagelându’mă înaintez în continuare
Și’mi urlu : oprește’te !!!
Dar ... sunt surd la al meu glas
Drumul fetișizat îmi rânjește’n față
Știu sigur că nu știu nimic ...sunt singur
Sunt ceața ce’o simt că nu mă mai răsfață
Sunt pe suprafața vieții mele sterile
Dar ... nu mai sunt pur ... mă uit în jur
Văd fericire , și’un simulacru de speranță
Cât mai costă fericirea în aste zile ?
Unii,s’o închirieze o zi muncesc o viață
Alții au prea multă , de’o lasă moștenire
Urmașilor...ce altora le’o închiriază
001019
0