Roxana Sonea

Multumesc, Florentina! :) Ca prozatoare stii foarte bine subteranele unui text, si ca intotdeauna, parerea ta e binevenita si importanta. Ideea din final e tangentiala unei caderi in religie, dar e mai mult un fenomen de domeniul spiritualului privit pragmatic, si oarecum cu un picior in fantastic. (sa-l deconspir, sa nu.. se pare ca am fost prea ambigua). Partea buna e ca lasa loc de o continuare. Am fost sfatuita sa merg mai departe, intrand in fantastic. Phu, imi fac curaj.

Sa vad ce fac si cu titlul asta... :)

americana* chiar

hm, uite de ce-mi place mie (iti dai seama ca n-o sa-l schimb ca singur argument fiind ca e filmul tau preferat, esti culmea :)) )

mie-mi place ca sintagma asta se gaseste inclusiv in constitutia americata.

ei nu cauta fericirea \"search of..\", nu o asteapta, cum face mai degraba romanul (ca si moartea, traiasca Miorita), ci o vaneaza, o urmaresc, genul de: ia-ti arma si darama toate usile, de parc-ar fi ceva material.

de aceea-mi place, sugereaza un drept la fericire, si pe undeva, asta se intampla cu personajul principal, Luiza. Ea urmareste obsesiv o idee, si pana la urma gaseste aceasta fericire absoluta, nu crezi?:)

mi s-a sugerat ca si titlu \"Arcusul\" dar parca e prea simplu. Ma mai gandesc, dar in principiu mie-mi place cum e acum, oricum nu inchid cutia cu sugestii, iti dai seama, sunt deschisa la ele, doar sa-mi placa si mie.

medicale. Hm. As putea scoate neurotransmitatorii, dar de hormoni si feromoni cred c-a auzit toata lumea. :)

eh, partea asta cu misterul e subterana in primele parti, mi s-a zis ca-i nuvela-jurnal si nu puteam sa raspund ca-mi distrugeam finalul. Tare frustrant. :) Incepe ca un film normal, cu studenti la medicina, betii si triunghiuri amoroase, citit tot odata retii detaliile, dar altfel e postarea asta fragmentata e deficitara, dar daca online asa cere, asa postam! :)

mulțumesc de aprecieri.
Și răbdare, e un text destul de lung până la urmă, de aceea l-am și fragmentat. Am pus acum și ultima parte, sper să-ți placă. :)

Ma bucur sa te regasesc, Sofia. Imi pare bine ca nu te-ai descurajat dupa intamplarile.. stim noi care, din alta parte. Daca tie-ti face placere sa scrii, scrie. Pana la urma, nu pot iesi decat lucruri pozitive din asta. Mai citim, mai cautam, mai dam de alti oameni, evoluam. Ca nu suntem toti Cartarescu, sa ne ierte Dumnezeu, fiecare stie de ce scrie. :)

Multumesc de comentariu. Textul e lung, deci ma bucur ca ai avut rabdare cu lectura. Vine si ultima parte curand. E preferata mea, ca orice sfarsit probabil.

Succes la scris!

Ce usurinta la scriere :) Felicitari! Cred ca o carte de bucate ar da bani grei pe un asemenea promotor al foamei! :))

\"lui cu de acolo\" .. o mica greseala acolo.

Hm. Ideea nu e rea. Scrierea mi-a placut, tocmai pentru ca nu este deosebit de pretentioasa. Obiectia mea vine mai mult legat de subiect. Poate ar fi trebuit sa aiba un sens mai puternic, pentru ca imaginile erau bune, si tot textul te gandesti ce-o fi, ce-o fi. Sunt morti? Vor sa urce in trenul vietii? Ce se intampla..este spiritual, este metafizic, este bidimensional.. cum este? :)

Succes in continuare! :)

v-as sugera sa postati in fragmente.. e dificil se citit un text atat de lung cap-coada online. Creste sansa unui feed-back pana la urma.

succes la scris in continuare! :)

Domnule Diaconescu,
tot o regulă a bunului simț este să accepți critica altcuiva (mai ales când ești la un început), sau dacă n-o accepți, să te ridici deasupra celui care a făcut-o cu copita și să-i răspunzi cu mâna. Caracterul este sau nu este. Și cam atât. Odată ce doamna Slavu a încălcat acea linie, a copitei, (și mai ales într-un moment cu atâtea reflectoare în jur) nu te mai prea poți întoarce, dovada acelui caracter s-a făcut.

Asta nu e scuzabil.
Textul, fotografiile, poveștile din jurul textului, chiar și circumstanțele acelei critici sunt irelevante. Răspunsul către domnul Iorga, și chiar către Anca Oprescu, oricât ar fi ea de începătoare, vorbesc de la sine. Să intri pe textele celui care a îndrăznit să te comenteze negativ (că are dreptate, au ba) ca apoi să critici tu comentatorul în sensul că doar un scriitor are dreptul la critică pe textul tău e un gest revelator. Faptul că a scris un singur text în proză, chiar dacă a câștigat acest concurs, o face pe doamna Slavu scriitoare?

Astfel că susțin părerea Florentinei, a domnului Orășanu și a lui Alexandru Moga. Doamna Slavu a dezamăgit. E trist să se întâmple asta în subsolul unui câștigător. Îmi pare rău. Dar hai să ne păstrăm obrajii subțiri, oricât de mari ne-ar fi orgoliile.

Da, cred ca induioseaza prin liniste. Cati dintre noi nu-si doresc o evadare? Povestea petitului e si ea duioasa, nu stiu daca are greutatea pentru a face din acest text unul extraordinar dar face din el unul placut, firesc, ca o perna pe care-ti asezi capul seara. Dar nu te uiti la perna aia, asa-i? Inchizi pur si siplu ochii.

E o proza jurnal buna in sensul ca scriitura nu plictiseste ci tine cititorul pe text, dovada clara e si numarul comentariilor.

Spor la scris in continuare. Sper sa ne mai citim. :)

Lasand la o parte gramatica (sunt de acord cu ce spune domnul Orasanu si bine a zis).. eu tind sa nu ma leg de asta, pentru ca ma intereseaza cum e scris intai, ca si constructie si idee, mesaj. Mie textul asta mi-a mers la suflet. E tihnit, e amuzant, are un dialog bun, are un aer pozitiv, nu arata o diformitate, o anomalie, nu distruge sufleteste si construieste, pleci mai intelept, mai senin. Is niste lucruri greu de bunghit din prima, mai ales pentru un om care n-a mai scris proza! Scriam si la sectiunea de concurs c-o sa-l bantui pe omul care-a scris textul asta. Ete, v-am bantuit. Pentru mine (intre textele citite, deci scos din context, etc) era in top 3. De fapt, inca e acolo. :)

Cu prietenie,
Roxana :)

Un text viu. Curge lin, se simte mana de prozator fin, cu ritm interior, cu ideatie rapida, neincalcita. Simboluri, fantastic, iubire, how can you go wrong? Felicitari! Isi merita locul in clasament.

Da, am simtit si eu inca de la inceputul textului ca este al dumneavoastra. Cred ca este o structura elaborata care va este caracteristica deja. Sunt curioasa cum ar arata un text de-al dumneavoastra orientat catre o tema actuala, fac si eu parte din grupul celor care si-ar fi dorit sa fie mai multe texte orientate catre alt fel de subiecte decat cele clasice, dar nu contest ca aceste texte sunt bine scrise. Totodata retin textul acela publicat de dumneavoastra in Virtualia, text care mi-a placut tare mult. Stiu ca aveti o mana sigura. :)

Spor la scris, domnule Iliescu, si felicitari pentru concurs.

Pentru cineva care scrie pentru prima data proza, este extraordinar. Felicitari. Sincer, chiar mai mult decat textul, m-a impresionat ultima fotografie, si cred ca o sa o duc cu mine o vreme.

Povestea mi-a amintit de filmul Atonement. Personajul principal murea la fel.. la o zi distanta. Un film frumos mai ales prin imagini cred, pentru ca.. la fel ca si textul tau, te sfarseste. Pleci batut cand pune punct.
Dar nu vreau sa comentez subiectul, ci despre cum e scris textul, si e bine scris. Bravo! Sper sa te mai citim in proza. :)

Multumesc de parere si critica, Florin. Trecerea ta ma onoreaza. N-am simtit partea cu finalul si inceputul, dar poate ca ai vazut tu ceva mai bine decat mine. Il las sa se raceasca putin, probabil voi reveni pe el in ceva timp, atunci pot fi mai obiectiva, retin observatia ta.

Amelia,
ma bucur ca ti-a placut textul, adevarul este ca nu l-am vazut mentionat deloc pana la rezultate si nu-mi faceam prea multe iluzii. Mi-am zis ca daca-s in primii 10-15 dau chef. Asa ca, ole! locul VI, chef! :)

Nu e placere mai mare decat sa vad ca lumea a gustat iubirea asta, si ca oricum o iei ea nu moare. E inspirata din sentimente reale, faptele n-au prea fost asa, dar de-aia-i si spune proza, cand ajungi la stadiul de mitoman profesionist incepe sa ti se spuna si scriitor. :))

Mihaela,
mi-ai facut ziua cu \"top 3\"-ul.:) Sper sa-ti placa si ce voi scrie in continuare.

Va multumesc pentru pareri si comentarii, mi-ati facut ziua frumoasa.

Felicitari autori! Participarea e o dovada de curaj pentru fiecare din noi. Sa scrii la comanda un text foarte bun e dificil, pentru ca textele bune cauta ele autorul si nu invers. Ma bucur ca am putut participa intr-o companie atat de selecta, multumesc juriului pentru efort, nu e usor sa parcurgi atent atatea textele (voi, sincer, ati citit tot? eu n-am reusit), ii multumesc si Eugeniei pentru implicare si transparenta.

Voi aveti ceva povesti traznite legate de texte?:) Cu sarbatorile nu cred ca nu s-a strecurat cozonac pe tastaturi, n-au fost vizite in loc de hartie si pix, indigestii in loc de muze. Eu am scris textul intre chefuri, la ora 3 dimineata, pe-o valiza cu laptop-ul in brate. :)) Oricum, the pleasure was all mine. :)

Bravo, autori, si spor la scris! :)

eu zic că poate fi vie și după o baie în petrol, și după ce-a murit și după ce o scrii de zece ori. :)

dar nu de-asta m-am oprit. De obicei n-o fac pe poezie pentru că nu-i ograda mea, nu citesc căutând structuri, elemente de contrucție literară, etc, cum fac la proză de exemplu. Poezia o citesc căutând ritmul acela interior, imaginile, autenticul și feelingul, vibrația aceea... pe care uneori o recepționez, uneori nu, fiecare cu frecvența lui bănuiesc.

Însă aici: și muntelui i se înmoaie/ șira spinării/când magma îi mușcă din tălpi.. m-am oprit. Felicitări, Luminița, pentru un poem atât de expresiv.

ar trebui*, chiar

Mie-mi place - Cum am ajuns “popă” -. Are si dialog, si descriere, si poveste, si umor, un pic din toate. Nu stiu a cui e, dar o sa-i mai spun de bine cand aflu.
Mai citesc ca n-am terminat... cap de clasament preliminar.

Domnule Gârda, mi-ați făcut ziua cu comentariul ăsta șugubăț și fâstâcit :)) mă îndoiesc că ați putea fi vreodată, în vreun concurs, pe ultimul loc. :))