Viața ca un drum ce nu duce niciunde
Viața ca un drum ce se termină prost
Viața rău pavată ce iluzii ascunde
Viața pe de rost.
Viața ca o scară pe ziduri surpate
Viața ca un semn ce-ți
Am venit dintr-o lume ce – nu – are - apoi
La atingerea mâinii uneori mai tresai’
Fără aripi rămas dau să zbor și prin grai,
Întâlnirea aceasta ne găsește doar goi.
Uneori mă îmbrac în visare
Deschide-ți palma să te ningă blând,
să-ți caute suflarea și să o treacă-n zbor,
Cum liniștea se trece-n sămânța germinând
Cuprinsul tainei dintr-un semn – fior.
Deschide-ți palma să te ningă
Când am plecat din lună nu știam
ce dor de ea-mi va fi așa de mult,
Din lună am plecat și doar știam
ea este luna și eu sunt.
… nu trece lumea nu se trec
cu tine nopțile și veac
mereu mereu
Mă naști cu fiece clipă din noaptea
Ivită din stele, și de-acolo mai sus
Sufletul tău mă cuprinde simt asta,
De unde mă aflu, într-un soi de apus
Mă naști pentru lumea de sus și apoi;
De
ÎNGERUL DIN VOI
Exist în lumea asta doar prin suflet...
Nu pot să mă-ntrupez și-aș vrea,
Să vă ating pe buze sau pe umblet,
Cu buzele din lumea mea ...
Pe trupul gol purtați
LA ÎNCEPUT
Am să împart cu voi aici în cer
Chiar necuprinsul din lumina zilei,
Ca să putem umbla în voie
prin lumile de jos.
Cu voi, cu toți am să împart
Adâncul nopții:
Cum valul cu
PRIN OCHII CERULUI
Când viața mi-o privesc prin cer
mă înfior, tresar, surâd,
Și cred
Că toate-s bune sus,
acolo doar, în cer.
Iar tot ce trebuie să fac
E doar să cred.
Când
