Deodată
Inima mi se deschide
Și rămân uimit
Cât de multe pot să încapă în ea.
De pildă,
Vara aceasta, de azi,
Și împreună cu ea
Toate cele cincizeci și șapte, de ieri.
Nu vara
M-am
Îngerul adună-n jurul meu
Așa cum câinele de turmă
Adună suflete de oi
Pentru Ciobanul de pe urmă.
Stau adunat în văzul lui
Când merg pe drumul nepăzit
Cu oile din turma mea
Pentru Ciobanul
Am să împart cu voi aici în cer
Chiar necuprinsul din lumina zilei,
Ca să putem umbla în voie
prin lumile de jos.
Cu voi, cu toți am să împart
Adâncul nopții:
Cum valul cu
Nu te iubesc acum, eu te-am iubit atunci
Când nu aveam nici- casă- nici- fereastră
Și tremuram,
La fiecare’ atingere de gând.
Nu te iubesc acuma, aunci eu te-am iubit
Când nu eram niciunde și
Manole-meșter, Manole-șarpe, Manole-faur
Ia-mă și fă-mă sămânță
Și aruncă-mă în cele patru zări
Iar din pământul în care voi cădea
Să crească pâinea binecuvântată
Pe care o vor pune în traistă
Ană-pământ, Ană-apă, Ană-piatră
Primește-mă în pântecul tău
și toarnă-mă în sângele urmașilor tăi
Până va veni vremea
Să crească lumina ca un copac
și să mă târăsc ca un șarpe nou
În somnul
Tatăl meu carele ești în afară de ziduri
Lasă umbra ta să cadă pe mine
În absența ta mă voi naște mereu
Revoltat nu-mpăcat tată al meu
Tatăl meu carele cauți veșnicia
Unul într-altul suntem
Să curgă viață prin voi iar nu cucută
Voi bate la ușile voastre și atunci veți deschide
Mulțime multă se va aduna în cetate
Veniți luați lumină, dați foc măștilor voastre
Și măștilor
Otrăvitoare lună de cucută
Maică laptele-ți usucă
Noaptea se strecoară-n oase
Călători pe stea năucă
Lună ban lună simbrie
De ce-i porți pe stea pustie
Lună ca un ochi de pește
Nu mai sta
Manole, Manole
Meștere Manole
Viața ta ți-o fură
Oameni cu figură
Fără de măsură
Păcatele toate
Le-oi zidi pe toate
Ele trec intacte
Din viață în moarte
Scapă, fugi, Manole
De
Chiar e liniște în liniștea mea
Ca-ntr-o imensă sală de bal
După ce muzica s-a stins.
Poți să intri, să faci câțiva pași,
Eu să fiu acolo ca și când,
Sufletul meu imensă sală de
Moto:
Poezia… este ceea ce ne cuprinde
întru freamătul Ființei… Poezia.
Caisule tu blândul și mult smerit norod
Deschisă-i și deschide-mi a casei mele ușă
Ci intră și adastă în
“…dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”
Cucerind cu blândețe, ne-ncetat, cu răbdare
Pe pământ și în stelele serii
Imperii, imperii, un fel de imperii.
Imperiul gândului adunat din
Moto:
“Dumnezeu s-a făcut om,
pentru ca eu să devin Dumnezeu.”
La polul nord, la polul sud
Eram boem sau doar zălud
Era prea plin sau doar pustiu
Nu pot să știu, nu pot să
Ploua peste munți ploua peste ape
Ploua peste toți ploua peste toate
Ploua în avans ploua chiar pe gratis
Ploua de când lumea prin cerul abis
Ploua de atunci ploua de acum
Ploua
Cântând nu știau că sunt greieri
Nu știau că sunt cântăreți
Pur și simplu cântau
Împleteau cântecul continuu
Unul cu altul
În ciorapul nopții
Pe care-l încălțam lunatecul de
Când tata a plecat n-am rămas singur
Ci doar nelămurit impur
Cu ușa casei ferecată-n vis
Nici înăuntru nici afară prins
Când tata a plecat n-am rămas gol
Ci doar neîmpăcat
Să schimbăm toamna asta pe nuci și pe mere
Iar nopțile verii nu mai vin ci se duc
Spre țările calde, țările tale
Când greierul martor semnează-nvoiala
Și mai cântă prin târgul de ore
Moto:
Toate se nasc din nesiguranța dată de clipa ce vine.
“Mais son esprit continuait a travailler sur l’image”.
Vino!
Din când în când îmi trece prin minte că nu exiști
Dar îți
Între cuvinte rămâne un gol
Precum pământul dintre morminte
Prin care putem privi
Cealaltă față a lucrurilor
În trecera lor neîncetată
Dinspre tăcere spre ele însele
paznic I
Te-ai furișat prin șarpe în mărul ce-l păzeam
Mi-ai despicat în două iluzia tăriei
Mi-ai strecurat în sânge nisipul veșniciei
Eram femeie sau bărbat și nu știam
paznic
Pornire între eu și tu
Mă frânge-n două așteptarea
Cum râul între maluri zarea
În punctul da. În punctul nu.
Distanța dintre eu și tu
Să se măsoare nu se poate
Cum totul se
Pe străzi în cabriolete suave
Trec îngerii toamnei sublimi și rasați
Trec îngerii cai cu îngerii doamne
Pe șira spinării a mii de bărbați
Jumătate toamnă jumătate copac
Mă las jefuit
Căruță poștalion duruitoare cu roți
N-ai aripi n-ai nici cal n-ai pe nimeni să porți
Nici pe drum să mai mergi nici s-oprești la un han
Te așteaptă prietenii mei te așteaptă în
