Rotaru Mircea

Nu te iubesc acum, eu te-am iubit atunci Când nu aveam nici- casă- nici- fereastră Și tremuram, La fiecare’ atingere de gând. Nu te iubesc acuma, aunci eu te-am iubit Când nu eram niciunde și

Domnule cel trist și singur Pune caii și așteaptă La regala mea trăsură De iluzii despuiată. Domnule cel fără urmă Vom străbate-n cerc regatul Fără drumuri fără piatră Ce în

Îmi ascundeam ființa sub cuvinte Ca focul sub vreascuri. În juru-i dansam și mimam Ritualuri neînțelese Precum iubirea. eram frumos fără sa fiu eram eram fără să fiu eram

Nu te iubesc acum, eu te-am iubit atunci Când nu aveam nici- casă- nici- fereastră Și tremuram, La fiecare’ atingere de gând. Nu te iubesc acuma, aunci eu te-am iubit Când nu eram niciunde și

Deodată Inima mi se deschide Și rămân uimit Cât de multe pot să încapă în ea. De pildă, Vara aceasta, de azi, Și împreună cu ea Toate cele cincizeci și șapte, de ieri. Nu vara M-am

Jumătate cuvânt jumătate tăcere Poezia ne împarte În pierduți și aflați. Jumătate minciună jumătate adevăr Poezia ne împarte În mincinoși și mințiți. Jumătate gol jumătate

Cântând nu știau că sunt greieri Nu știau că sunt cântăreți Pur și simplu cântau Împleteau cântecul continuu Unul cu altul În ciorapul nopții Pe care-l încălțam lunatecul de

Ploua peste munți ploua peste ape Ploua peste toți ploua peste toate Ploua în avans ploua chiar pe gratis Ploua de când lumea prin cerul abis Ploua de atunci ploua de acum Ploua

Îngerul adună-n jurul meu Așa cum câinele de turmă Adună suflete de oi Pentru Ciobanul de pe urmă. Stau adunat în văzul lui Când merg pe drumul nepăzit Cu oile din turma mea Pentru Ciobanul

Când am plecat din lună nu știam ce dor de ea-mi va fi așa de mult, Din lună am plecat și doar știam ea este luna și eu sunt. … nu trece lumea nu se trec cu tine nopțile și veac mereu mereu

De-aș fi capătul șirului Unui neam de nomazi, Aș rămâne în noapte Aș rămâne în zi. Să-i ascult pe ce-i ce-mi șoptesc Peste șirul de veacuri, Hai cu noi! De-aș fi capătul șirului Unui

Eu și cu cei ce-am fost trecuți prin ani Ne-am adunat la țărmul mării Ca să ne înțelegem, să vorbim Despre ce-am fost, Ce-am fi putut să fim. Vorbim deodată toți sau chiar țipăm Unii la

Doi împărțit la doi fac doi. Iată un doi în sine. Doi ori doi fac doi. Iată un doi de început. Doi plus doi fac doi. Iată un doi pentru sine. Doi minus doi fac doi. Iată

Am să împart cu voi aici în cer Chiar necuprinsul din lumina zilei, Ca să putem umbla în voie prin lumile de jos. Cu voi, cu toți am să împart Adâncul nopții: Cum valul cu

A mai trecut o noapte fără lună A mai trecut o zi fără lumină A mai trecut un an printre ninsori A mai trecut un veac de închisori. E vremea să ne tragem de sub lună La un liman de noapte

Nu pot fi Budha dar pot fi Un călător din iarnă-n primăvară, Sau lotusul care-și deschide floarea pe lacul oglindit în cer și pe pământ și-oriunde ne-am afla Pe drumul dinspre Eu spre Tu.

Ești atâta de frumoasă ! Ești atât de „pe gustul meu „ ! Eu voi pleca mai devreme în ceruri, și te voi aștepta în raiul care a început cu tine, Atunci când te-ai arătat sufletului meu Pe o

Viața ca un drum ce nu duce niciunde Viața ca un drum ce se termină prost Viața rău pavată ce iluzii ascunde Viața pe de rost. Viața ca o scară pe ziduri surpate Viața ca un semn ce-ți

De la o zi la alta, Del la un ceas la altul, Intrăm în rol, Ieșim din rol. De la un ici încolo, De la un colo’ncoace, Intrăm în rol, Ieșim din rol. De la un o la un,

Cetate întoarsă cu creneluri în jos, Cetate tingire, cetate ceaun, Agățată de-un par, Într-o stână pustie. Cetate întoarsă cu răsăritu-n amurg, Cetate fântână, cetate

Toamna trecerii prin galben Răsărit – amurgul - toamnă Trece, curge, rod și mană Început – sfârșitul - toamnă. Toamna unduită-n bolta Veacului ce se alină Vântul bate frunza sună, Risipită

Noi Nu ne iubim. Dar Vino să iubim ploaia, Dezrobită De povara potopului. Vino să iubim muntele, Dezrobit De povara înălțimii. Vino să iubim marea, Dezrobită De povara