Poezie

Prin ochii cerului

1 min lectură·25 aprilie 2011

Mediu

PRIN OCHII CERULUI

Când viața mi-o privesc prin cer

mă înfior, tresar, surâd,

Și cred

Că toate-s bune sus,

acolo doar, în cer.

Iar tot ce trebuie să fac

E doar să cred.

Când viața mă privește pe pământ

alunec, urc, cobor,

Și simt

Cum toate vin-și-pleacă-în-pământ,

ca într-o horă ce învăț

Aici s-o simt.

Când viața mi-o privesc din viitor

e ca o naștere,

Din iarnă-n primăvară,

Cum ; chiar de știu că ; nu există viitor ;

îl înviez

În fiecare primăvară.

Când viața mă privește din trecut

atunci dansez, și cânt,

Și mă-nfior,

Că într-o horă am jucat cum sunt

și cum o să mai fiu

Doar gând sonor.

001.185

Rotaru Mircea. “Prin ochii cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rotaru-mircea/poezie/13978502/prin-ochii-cerului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.