Romulus Câmpan Maramureșanu

Plăcut mult de tot și deoarece.
Mi-ai adus aminte de frânturi din imageria Pink Floyd.
Moarte din poem seamănă cu \"profesorul\" din \"we don\'t need no education\".
Question: what about \"de\" în loc de \"în\" versul final?
Just a feeling...

Cu drag,

Habar nu aveți voi, normalilor, ce frumoasă-i viața cu un cățel de pluș în lesă!
E ultimul lucru pe care lumea asta tâmpă nu mi-l poate lua ca adult. Dreptul de-a mă reântoarce în copilărie. Unii-i spun nebunie, da\' doctoru\' meu mi-a dat o hârtie pe care scrie că nu.
Vreau să urmăresc cuburi, vreau să plâng de bucuria bibelourilor albastre. Vreau să port ciorapi de culori diferite, cu sau fără muștar.
Iartă-mă, mi-a picat așa de bine să fiu \"io\" în loc de \"eu\" în seara asta când aș vrea să fie mult mai galben.
Poem interesant, frumos, dar parcă nu te-ai decis ce care parte a ușii ospiciului numit \"lume\" vrei să-ți petreci zilele.
Subscriu puțin ideii de autism latent a lui Silviu.
Cu mult drag, te citesc.

Jiene,

M-ai prins pe-un picior nu de plai, și nici pe-o gură de rai. Pe desupra m-ai tulburat grozav cu ceea ce ai scris. Aș găsi pe ici pe colo câte-o microgăgăuță tehnică, dar ar fi ca și cum ai spune ansmablului sculptural Pieta, că are-o zgârietură pe piedestal.
Poem apocaliptic, groaznică viziune a unui viitor deja după colțul străzii iluziilor noastre fără Dumnezeu.
Felicitări, chiar dacă cu lacrimi în ochi.

Cu drag mare, prietene și frate,

Superb poemul, m-a copleșit și aspirat în sine-i.
Strofa începând cu \"în seara asta...\" e sublimă, iar trecerea elementelor în dangăt este copleșitoare.
Felicitări.

Întrebare: având în vedere nuanța pastelă, puțin patinată a cuvintelor, n-ai considera eventual în loc de \"acesta e secretul\", care disonează din armonia poemului, \"aceasta e taina\"...?

Just a thought.

Cu drag,

Citindu-te mai departe,

Cu respect,

Fratele nostru Petru,

În rândul prim, \"mărul\" era de fapt un fruct:-)
Apoi, Eva n-a luat fructul de la șarpe, ci doar sfatul! Mâna a întins-o singură!
Deci, prietene frate creștin, Eva a fost înșelată, însă Adam este acuzat de căderea în păcat tocmai pentru că el a făcut totul cu bună știință.

Morala: \"Când un șarpe vorbitor îți oferă ceva, fugi de el ca de dracu\'\" (cu modestie, \"părintele\" R. Câmpan)

Bună Petru,

Întâi, epigrama-ți nu e biblică, Eva neînșelându-l pe Adam cu șarpele; șarpele înșelând-o pe mama Eva.

Libertatea artistică nu justifică necunoașterea...

Muta-m-aș!!!

Sorry!

Profund onorat de trecerea-ți și mai ales de apreciere.
Mulțumesc mult de tot pentru încurajare.
Vine vremea când non multa sed multum își găsește locul și în poezie. Sunt convins însă că numai lucrurile cu antecedente de-o oarecare valoare pot fi concentrate înspre mai bine.

Cu drag,

Muta-ma-ș la București să mă scap de păcatul ăsta gros și groaznic al invidiei care mă RRRROOOOAAAAADDDDEEEEE că voi puteți fi acolo și eu nu...

Îmbuibați-vă cu frumos, nesătuilor.

De destul de departe cu drag,

cococrilor
intuneric
alunecănd
diperarea
de -a

Dariana,

Apucă-te repede și repară ce-i de reparat.
Poezia e bună, început frumos, dar nimeni nu-ți va publica poezii despre \"cococrii\"

Rescrie și retrimite editorilor.

Cu respect,

Onorat de trecerea-ți și incurajare,
Te-aștept cu cuvintele deschise.

Cu drag,

Ulnule,

Mulțumesc mult de trecere. Ai înțeles, aș scoate însă \"și\", devenind pentru o vreme \"Romulus, lupul\", căzut parcă în dizgrație de când am devenit prea îndrăzneț, am turbat, scormonind apoi prin gunoaiele clișeelor imageriei poporului meu/nostru român. Mare dreptate ai când scrii, \"omul simplu\", tocmai acum când mi-e atâta de dor de simplitate. Da, Ulnule, zbatere, surghiun, surghiunire, singurătate a poetului de cursă lungă, care neputându-se opri, trebuie să învețe alergarea cu tălpile sângerânde după ce i s-au tocit de tot artificialitățile inerente începutului cursei.

George,

Mulțumesc de semn. Trecerile sunt inerente continuității artistice. \"Zmuribund\" este o scânteie, da, timidă, a îndrăznelii de redefinire nu a simplității clișeelor atât de frumoase ale limbii române, ci a legilor de asociere lexicală.

Mihai,

Onorat de trecerea-ți. M-ai prins, este exact ceea îndrăznesc. Forțarea limitelor lexicale și sintactice, fără lezarea perfecțiunii limbii române, rămânând însă fidel imageriei poeziei clasice. Da, prietene, sârmă, dar inevitabilă procesului de cizelare al autodefinirii poetice.

Iulianule,

Surprins și onorat de trecerea-ți.
Mulțumesc de trecere, habar nu am ce-oi fi vrut să-mi mesagezi-dedichezi, mai aștect detaliuri nebarcodate.

Cu drag tutulor, (typo intenționate, toate:)

Interesant Frate Jianule,

Experiment \"puțin\" altfel decât Jianul psalmist, clară repetiția voită ca bandă rulantă a aceleași idei: deusul ex machina căzut în desuetitudine, cu machina incapabilă să devină deus. Este folosirea non-clasică, ceva mai modernă a dictonului, mesaj unei lumi pentru care nici mașinile nu mai reprezintă deitățile întâi surghiunite, apoi repiedestalizate de post-modernism.

Ultima strofă este rechizitoriu și condamnare, cu repetiția obsesivă a lui \"Să n-o luați razna\" atât de complex folosită, încât cititorul nici nu mai înțelege rostul ei, fiind condus prin beznă până la această ultimă strofă care rămâne strigăt de disperare, ca mâna ridicată, întinsă a lui Charlton Heston din finalul \"Biscuiților verzi\".

Disperare servită pe bandă rulantă, unei lumi despre care autorul este convins (ca și mine de fapt) că îi va ridica și acestei benzi rulante un piedestal în speranța tâmpă, că și-a găsit iar \"deusul\".

Ce mai ascunzi în pana-ți frate Jianule;

Ireproșabilă, scurtă plimbare pe malurile Senei, cu un final sublim, mulțumesc pentru călătorie.

Cu respect,

Spune-mi dacă greșesc, dar îmi pare că dincolo de \"Arta conversației\", ți-ai pictografiat cretitudinea chiar dacă vagă, a tot mai devenirii în ceea ce știi că ești dincolo de oglindă și comentarii. Sensibilitate și dârzenia conștientizării propriei valori, scrierea pentru sine și poezie, nu doar de \"dragul\" altora.
\"nu privește decât drept. și nu pleacă niciodată fără cei din ea.\"
Aici ți-ai ascuns puțin ceea ce de obicei se adaugă la final.
Semnătura.

Citindu-te cu mult interes în continuare,

Cu respect,

Am avut \"vaga\" bănuială a intenționalității conflictului când am citit poemul.

Ai grijă când rupi rădăcinile. Epiderma se vindecă greu.

Cu plăcere.

\"E ziua unor oameni care dormeau puțin,
Și se rugau la Domnul, lor să le dea puțin,\"

Te roagă pentru mine, frate Jiene, să nu mă scârbesc de lacrimile care-mi udă prea des pâinea speranței.

Domnul să te aibe în pază.

Dragule prieten,

Nici nu știu ce să-ți scriu.
Lasă-mă să fiu scândură de corabie, ultimă și doar c-un pic de soare la un colț, să pot să te-nsoțesc când scrii.
N-a murit poezia Jiene, n-a murit.
Plâng un pic, un pic de tot.
De bucurie.

Să te binecuvânte Cuvântu-I, Jiene.

Cu mare drag,

Dragă Maria,

Avem noi, cei mâncând pâinea surghiunului, o taină a limbii iubirii de cuvânt, care devine mediu metacomunicativ.
Îți mulțumesc din suflet pentru steaua pe care ți-ai jurat-o doar ție, cerându-mi doar ciobul de blid aruncat pe țărmul iubirii de poezie.

Te mai aștept printre pietricelele țărmului meu.

Cu drag și respect,