Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Frumoasa din pădurea nedormită…

-celtică-

1 min lectură·
Mediu
În zori de ceață învelită,
în dinți c-o frunză de mesteacăn,
trecea duios, neadormită,
alai nuntind din cerc în cearcăn…
Curată, albă-n cruci de ramuri
Vuindă-n turlele de vânt,
Arzândă-n țipete de grauri,
Amirosindă a pământ...
Cu umbra-ntinsă peste scorburi,
Trăindă pân’ la rădăcini,
Rămâi aripă peste cuiburi,
Mireasă dată la ciulini.
0175.218
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
52
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Romulus Câmpan Maramureșanu. “Frumoasa din pădurea nedormită….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romulus-campan-maramuresanu/poezie/236934/frumoasa-din-padurea-nedormita

Comentarii (17)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-noreaDNDan Norea
În zori de ceață, bat-o vina,
în dinți c-o frunză dintr-un fag,
îi zice soțului ei drag:
- Să știi că vin de la Cristi...na !
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
prima dată m-a furat descriptivul, și n-am înțeles prea bine la ce te refereai Romulus amice. apoi am înțeles, undeva, într-o pădure, există o biserică de lemn. va exista mereu în amintirea noastră. mulțumesc pentru poem.
(nu știu de ce poema ta îmi aduce aminte de Vlahuță. revin mai târziu cu completări.)
0
Cristi? Na! Na, Cristi, na...
Cu mătura-mpărțind dreptate,
Făcea bărbatul dandana,
Într-un morman de frunze moarte.
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
imi place mai mult. rimele sunt bune. e frumos poemul tau. frumoasa celtica. prietenesc, bia
0
Mulțumesc Bia,

Contează ce spui.

Cu aceeași prietenie.
0
@negru-nicolaeNNNegru Nicolae
\" Curată, albă-n cruci de ramuri
vuindă- n turlele de vînt\"
și
\" amirosindă a pământ\" mă duc la ideea unei mici și modeste biserici, uitate, neglijate.
Chiar și așa, biserica rămâne aripă peste cuiburi, peste suflete.

Poem frumos, amirosind a pământ curat.
0
Vă mulțumesc prieteni dragi de aprecieri și comentarii.
Nici prin gând nu mi-a trecut să scriu despre biserici.
Se dovedește deci că redefinirea pe care am dat-o poeziei ca prelingere înspre exterior a esenței noastre lăuntrice, este adevărată.
Unde ne este comoara, ne este inima, iar din preaplinul acesteia rostește gura, sau adaug cuvintelor Scripturii, scrie pana.

Cu mult drag și ușa niciodată închisă vouă.
0
@negru-nicolaeNNNegru Nicolae
să vedem, scripturistic vorbind, mireasa e sufletul, aici inima.
Măi să fie ce-i și cu mireasa asta dată la ciulini!
Cu simpatie,
0
Mireasă dată la ciulini-este cea mai potrivita imagine din padurea neadormita. Ea imi aduce in minte un text sacru finlandez, deci tot un pic celtic si el:). In Kalevala este un capitol excelent sintetizat de tine in versul final.In el sunt puse face2face, visul miresei si fata de gheata a casniciei, cu soacra si corvoada ei.
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
pe inserate imi prind bine versurile tale, ale lui vasile, ale ioanei, invalidele mele cuvinte pierdute prin timpuri ma dor, bine ca doinele tale ma alina

fluiditatea traindu-lui tau e respirabil
0
M-am intors sa-ti spun ca mi-a placut poezia ta. Frunza aia de plina de clorofila din dinti, doineste de sub maracinii, care vor inteapa sufletul nostru si ne vor putrezi carnea pana ce perioada feciorelnica se va fi terminat si vom trece pragul initierii.
Interesanta ideea ca exista fecioare ce-si platesc trecerea nu cu un ban sau cu o placinta ci cu un cantec.
Dar, oare de ce, necunoscutele cai, l-au dat pe Fiu si pe poet la ciulini???
0
Cu plecăciune pentru cuvinte.

Anni,

Tu scrii ce caută alții, citind ce-ți lipsește ție, c\'est toujour așa.

Carmen,

Îmi place modul în care faci referiri la diferite alte surse. Învăț. Mulțumesc.

Cu drag.
0
Pentru vresul cu pricina.
0
N-o văz!!!
Vriau stiaua!!!

Mă bucur că ți-a plăcut.
Și mie-mi place, mult.

yo și cu mine
0
Eu am vazut un cer plin de stele
si n-am stiut pe care s-o culeg
Asa ca renuntata-am sa aleg
si va invit sa va serviti din ele
chiar voi
Romulus
le roi
si micul mus
frumos
si somnoros

Pupici
pentru cei mici:)


\"Photo
\"Photo
\"Photo

PS: pent\'ca nu sunt la fel de talentata ca stelutarii de pe Agonia, dar nici sa raman datoare nu am vrut, a venit la mine in vis, unul cu urechea taiata si mi-a zis: eu te ascult si-ti daruiesc, tablourile mele. Ia-le si du-le pe pagina proaspatului tatic, sa-si aleaga o stea si sa treaca la schimbat scutece, incalzit biberoane si pregatit apa sfanta pentru baita pruncului.
0
am uitat sa dimnesionez fotografiile sau mai bine zis nu am stiut.(:
0
Carmen,

N-am cuvinte. Parcă este ziua mea (care nu mă interesează dealtfel niciodată...).

Mulțumesc tare frumos.

Doar o singură propoziție (două) de pe Agonia, a(u) imortalizat undeva la început că Van Gogh este pictorul meu trist și preferat. Îi cunosc viața și nemăsurata durere de a fi fost ostracizat de către clerul olandez, pentru a-L fi iubit pe Dumnezeu cu sinceritatea plină de patos și sentimentalism a artistului, și pe săraci așa cu i-a iubit Iisus. S-a pregătit să devină pastor, dar nu l-au dorit, era prea sincer. A clacat. Iar Domnul l-a dus acasă, prea tânăr și prea deraiat pentru a-l lăsa aici.

Unul care era să ajungă ca...
0