RARoman Anamaria
Verificat@roman-anamaria
Timisoara
„"if you want to make God laugh, tell him about your plans" (woody allen)”
n. 1963 absolventă a Facultății de Drept București, promoția 1985 căsătorită, doi copii sunt aici, printre voi. o persoană optimistă și fericită. deși par "văzduhistă", cum ar spune un prieten. :) -E frumoasă și toamna, îmi spuse. Îmi întorc privirea și îl văd: stă cuminte, cu piciorușele apropiate ca la…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat✓ Verificat
Cronologie
Când „te privești în oglindă ca printr-o fereastră” conștientizezi că, deși aceeași pentru toți, realitatea este reflexia lumilor noastre lăuntrice... și că primim fiecare bucăți din ea, funcție de ceea ce avem noi de oferit...
Mi-a plăcut imaginea.
cu prietenie,
anamaria
Mi-a plăcut imaginea.
cu prietenie,
anamaria
Pe textul:
„File dintr-o viață netrăită" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextCând copilul \"scutură mâna mamei ca pe o limbă de clopot\", e sigur că \"Dumnezeu e acasă\"... trebuie să asculte dangătul... și să ia aminte...
Mi-au plăcut cele două imagini.
cu prietenie,
anamaria
Mi-au plăcut cele două imagini.
cu prietenie,
anamaria
Pe textul:
„Dumnezeu e acasă!" de Camelia Ciobotaru
De îmbunătățit0 suflu
ContextCarmen, eu îți mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte.
Da, e un \"ceva\" care lipsește... la punctuație, poate la exprimare...
Am \"așezat\" în poezie niște trăiri care \"au venit\". Dar...
Voi încerca să modific puțin, deși sunt conștientă că nu dețin tehnica necesară... Poate, cu timpul... sau poate nu :)
cu prietenie,
anamaria
Da, e un \"ceva\" care lipsește... la punctuație, poate la exprimare...
Am \"așezat\" în poezie niște trăiri care \"au venit\". Dar...
Voi încerca să modific puțin, deși sunt conștientă că nu dețin tehnica necesară... Poate, cu timpul... sau poate nu :)
cu prietenie,
anamaria
Pe textul:
„Toamnă fără tine" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextDacă a existat, Maria ar trebui să-și găsească liniștea... iar dacă nu a existat, există acum, creată de dumneavoastră, domnule profesor!
M-a impresionat acest \"Octombrie fără întoarcere\" (cuprinzând toate cele trei părți)... m-au impresionat și expresii precum: \"fiecare om cu locul și gândul lui\" ori \"cât alb a strâns (timpul) sub fruntea-i măcinată de problemele noastre, ale oamenilor\".
mulțumesc pentru clipele de lectură,
anamaria
M-a impresionat acest \"Octombrie fără întoarcere\" (cuprinzând toate cele trei părți)... m-au impresionat și expresii precum: \"fiecare om cu locul și gândul lui\" ori \"cât alb a strâns (timpul) sub fruntea-i măcinată de problemele noastre, ale oamenilor\".
mulțumesc pentru clipele de lectură,
anamaria
Pe textul:
„Octombrie fără întoarcere - III -" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru trecere și pentru semn, Ramona.
Adevărat, am gândit ca o necesitate de apropiere refuzată cândva, cu repercusiuni în viața adultului. Și am încercat să înfățișez totul ca o „ruptură în timp”, o „fantă” (ca cea din cortină!) prin care poți să „ieși” din timpul prezent și să mai „îndrepți” câte ceva în ceea ce a fost. Îți trebuie doar un „stimul”. În povestea mea, stimulul care a produs ruptura și a făcut posibilă întoarcerea a fost inițial melodia și, mai apoi (și mai ales!) raftul cu jucării.
Cu prietenie, anamaria
Pe textul:
„Raftul cu jucării" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextSunt foarte impresionată de eroul dumneavoastră și de aceea îndrăznesc să las aici câteva cuvinte. Milthiades a uitat, o clipă, cine este și a încercat să se împlinească pe sine, întinzând mâna după un vis. Doar că visurile pământene sunt pentru pământeni. Pentru că atunci când un erou întinde mâna spre un astfel de vis, acest vis se transformă în tăcere... asemeni lui Euridice la porțile Infernului, când Orfeu s-a întors spre ea...
Milthiades nu are loc în propria legendă... pentru că legendele se nasc atunci când ceea ce le-a creat moare... ele există doar dincolo de timpul lor. Dar, ca o consolare, devin nemuritoare.
Mulțumesc pentru bucuria clipelor de lectură.
anamaria
Milthiades nu are loc în propria legendă... pentru că legendele se nasc atunci când ceea ce le-a creat moare... ele există doar dincolo de timpul lor. Dar, ca o consolare, devin nemuritoare.
Mulțumesc pentru bucuria clipelor de lectură.
anamaria
Pe textul:
„Omul care semăna cu Milthiades" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextDomnule Emil Iliescu, vă mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele dumneavoastră.
Trecutul este țărmul pe care deși îl lăsăm în urmă îl purtăm în noi ca pe o Ithacă ce ne îndreptățește să visăm... pentru ca drumurile noastre să nu fie simple trepte care nu duc nicăieri...
Van Gogh visa ca, după moarte, să ajungă într-o stea... Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul?
cu respect, anamaria
Trecutul este țărmul pe care deși îl lăsăm în urmă îl purtăm în noi ca pe o Ithacă ce ne îndreptățește să visăm... pentru ca drumurile noastre să nu fie simple trepte care nu duc nicăieri...
Van Gogh visa ca, după moarte, să ajungă într-o stea... Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul?
cu respect, anamaria
Pe textul:
„Visul" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextTrecutul e țărmul de unde plecăm dar pe care îl păstrăm, totuși, în noi... o \"Ithaca\" ce ne orientează pe drumurile noastre... pentru ca acestea să nu fie simple trepte care nu duc spre nimic... Și să putem visa viitorul așa cum ni-l dorim. Van Gogh visa, de pildă, ca după moarte să ajungă într-o stea! Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul?
Mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele care mă onorează.
anamaria
Mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele care mă onorează.
anamaria
Pe textul:
„Visul" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextMulțumesc pentru trecere și pentru \"urmele\" ei, deopotrivă. Iartă-mi întârzierea, Teo... m-am luat cu toamna...
Daaaa, fluturii aceștia sunt... speciali... Îi iubesc cu adevărat. Mă tot întreb unde se ascund când vine toamna și de unde apar în primăvară! Și cărăbușii fac la fel: doar în luna mai ne însoțesc, amintindu-ne de copilărie... apoi pleacă la ale lor...
Să-i lăsăm să-și deschidă aripile, iar noi să încercăm să ne bucurăm de ceea ce ne rămâne... Pentru că \"avem datoria de a fi fericiți\". Așa spunea Aristotel...
cu prietenie,
anamaria
Daaaa, fluturii aceștia sunt... speciali... Îi iubesc cu adevărat. Mă tot întreb unde se ascund când vine toamna și de unde apar în primăvară! Și cărăbușii fac la fel: doar în luna mai ne însoțesc, amintindu-ne de copilărie... apoi pleacă la ale lor...
Să-i lăsăm să-și deschidă aripile, iar noi să încercăm să ne bucurăm de ceea ce ne rămâne... Pentru că \"avem datoria de a fi fericiți\". Așa spunea Aristotel...
cu prietenie,
anamaria
Pe textul:
„Poveste cu fluturi" de Roman Anamaria
0 suflu
ContextTextul tău m-a impresionat și mi-a amintit de cuvintele lui Octavian Paler (redau din memorie): o jumătate de iubire înseamnă o singurătate întreagă. Aici, două jumătăți a două diferite iubiri fac două singurătăți... aproape perfecte...
Iar pentru locul \"ultimului romantic\" e mare bătaie, Teo! Mai ales acum când prin spărtura din acoperiș urmărim schimbarea anotimpurilor...
Am citit cu plăcere. Mai trec.
Aș avea, totuși, o obiecție: prea multe țigări! :)
anamaria
Iar pentru locul \"ultimului romantic\" e mare bătaie, Teo! Mai ales acum când prin spărtura din acoperiș urmărim schimbarea anotimpurilor...
Am citit cu plăcere. Mai trec.
Aș avea, totuși, o obiecție: prea multe țigări! :)
anamaria
Pe textul:
„Invizibil" de Teo
0 suflu
Contextmulțumesc că v-ați oprit asupra scrierii mele precum și pentru îngăduința pe care mi-o acordați. Și din dureri se pot naște zâmbete, nu-i așa?... sau poate tocmai din ele...
cu recunoștință,
cu recunoștință,
Pe textul:
„Eu nu mai dorm..." de Roman Anamaria
0 suflu
Context ceea ce expui tu aici in mod atat de sensibil se inscrie in atitudinea tinerilor fața de lumea din care fac parte. Crede-mă, ceea ce ți se pare a fi urât în această lume poate fi schimbat... și, în plus, cel ce poate face această schimbare ești chiar tu! Încearcă să te bucuri de frumos, să-l \"vezi\" (există, crede-mă) și ignoră urâtul... te va ignora și el pe tine.
Pe textul:
„Manifest" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextRamona, ai dreptate. În viața de zi cu zi contează faptele și mai puțin cuvintele. Și totuși... există două cuvinte pe care ar trebui să le rostim mai des. La \"te iubesc\" mă refer eu aici... Oameni, fluturi, flori, soare... orice... \"te iubesc\"... și am fi mai buni și mai frumoși, fără să ne coste nimic. Mulțumesc pentru cuvintele tale.
Alin, m-ai pus pe gânduri. Cred că exprimarea mea e nefericită. Acum realizez. Nici tatăl meu nu \"a ales\"; dacă ar fi fost după el, era și acum în lumea noastră, așa cum e ea... Mulțumesc, mă gândesc să schimb formularea.
Alin, m-ai pus pe gânduri. Cred că exprimarea mea e nefericită. Acum realizez. Nici tatăl meu nu \"a ales\"; dacă ar fi fost după el, era și acum în lumea noastră, așa cum e ea... Mulțumesc, mă gândesc să schimb formularea.
Pe textul:
„Tatălui meu" de Roman Anamaria
0 suflu
Contextiar eu nu sunt Dalila :)
Da, puterea stă în potrivirea cuvintelor, în însuflețirea lemnelor, în armonizarea sunetelor... în capacitatea pe care o are cineva să-l facă pe cel de lângă el să vibreze... Fericiți cei ce au astfel de prieteni!
Mulțumesc, Ramona, pentru interes și pentru gândurile frumoase pe care mi le lași aici...
Da, puterea stă în potrivirea cuvintelor, în însuflețirea lemnelor, în armonizarea sunetelor... în capacitatea pe care o are cineva să-l facă pe cel de lângă el să vibreze... Fericiți cei ce au astfel de prieteni!
Mulțumesc, Ramona, pentru interes și pentru gândurile frumoase pe care mi le lași aici...
Pe textul:
„Scaunul din lemn sculptat" de Roman Anamaria
0 suflu
Context...și dacă e trecut... înseamnă că e vis... doar vis și lacrimi, așa cum simt eu acum...
Îți mulțumesc pentru revenire, ramona.
Îți mulțumesc pentru revenire, ramona.
Pe textul:
„Amintirea copilăriei mele..." de Roman Anamaria
De îmbunătățit0 suflu
Context Mulțumesc, Ramona, pentru lectură și pentru cuvinte, deopotrivă.
Vine o vreme când oamenii care înseamnă atât de mult pentru tine sunt doar amintiri, când nu te mai simti „apărat” din spate de cei care te-au adus pe această lume... pentru că ei „s-au dus să moară puțin”, nu-i așa, și pe tine te încearcă toate furtunile asemeni unui copac tânăr și singur, crescut în mijlocul câmpului, lipsit de apărarea pădurii din care ar trebui să faci parte...
Am citit câteva din creațiile tale, îmi plac foarte mult, dar cred că nu sunt cea mai potrivită să le comentez... eu sunt pe „banca de rezervă”. :)
Vine o vreme când oamenii care înseamnă atât de mult pentru tine sunt doar amintiri, când nu te mai simti „apărat” din spate de cei care te-au adus pe această lume... pentru că ei „s-au dus să moară puțin”, nu-i așa, și pe tine te încearcă toate furtunile asemeni unui copac tânăr și singur, crescut în mijlocul câmpului, lipsit de apărarea pădurii din care ar trebui să faci parte...
Am citit câteva din creațiile tale, îmi plac foarte mult, dar cred că nu sunt cea mai potrivită să le comentez... eu sunt pe „banca de rezervă”. :)
Pe textul:
„Amintirea copilăriei mele..." de Roman Anamaria
De îmbunătățit0 suflu
Context