niarne mă-nvârt într-un cerc

niarne mă-nvârt într-un cerc de gânduri până-mi găsesc traiectoria pe care să umblu nu întâmplător port în mine noimele și pravilele dăruite de ursitoare le adulmec rostul niarne știu că el mi se dă nicidecum nu-l pot eu alege de aceea întâmplarea are gust sacru oricât vreau s-o ocolesc traiectoria predestinată mă duce la ea așadar mă închin cuvenitului să-mi deschidă ochii acum spre asfințit să-mi văd limpede neștiutul desăvârșindu-mi în taină menirea aș vrea ca cercul acesta de gânduri să nu mă `mpartă niciunuia iar mie să-mi rămână timpul să-l însoțesc până la capătul vederii unde tainele își deschid ferestrele sigur că sunt curioasă niarne să-mi aflu ceasul înscris în tiparnița cerului când jocu-și dezvăluie întreaga-i panoramă a vietii simt această clipă ca pe-o obișnuință ce-mi pipăie zilnic sufletul o simt adiind deasupra singurătății rupându-i spinii 3 mai 2011