infarct

ieri eram un om întreg cu facultăți și cu organe intacte numai indiferența vitreg îmi terfelea nepăsătoarele instincte traversam în grabă viața asudând acorduri racordate la cotidian mi-asediau reduta și nu-mi trecea deloc prin gând că ritmul lor terifiant mă îngenunchiau privirile ațintite înainte prin negura opacă de existențe și de gânduri îmi luase pulsul și încetineau cadențe de-abia dacă mai respiram de cioturi ieri nu știam că astăzi voi fi doar un colb de carne întins pe targa albă de spital prin sânge nu-mi mai circulă decât caverne săpate de această viață și fatal aveam în piept un mic simbol ce-mi identifica statutul meu de om azi îl pierdui pieptu-mi rămase gol conectat de aparat până-am s-adorm și am să-mi dorm somnul adânc visând că am trăit o comedie jucându-mi rolul meu de saltimbanc iar viața închipuind-o parodie 15 decembrie 2010