Metamorfoze

Aproape întreaga mână, mi s-a ramificat într-un arhipelag. Insule și insulițe îi atârnă de degete. Insula Libertina, atârnă la degetul mic. Cohorte de îngeri circulă în voie adulmecând plăpânda-i inocență. Degetul mare, îmi arată insula ocupată de îndoieli zisă și Ezitarea. Copaci în jurul terasamentelor și a digurilor de apărare înclină scut peste gânduri răsfirate de vânt. Aici lupta este acerbă uneori sângeroasă, spinii singurătății sunt atacați permanent de praful ipocriziei. Cutreier arhipelagul maiestuos spre esplanada Dorință. Degetul inelar se conturează pe insula misterelor, cai înfometați înjugați la visul treaz al patimei, smulg cu durere bucăți din cântecul trupului. Mișcătoare umbre defilează mai departe în insula arătătorului, descifrând anotimpuri flămânde ce aparțin de insula Cunoașterii. Un nou sens escaladează versanții nestăpâniți încă de om. Aici pietrele încep să schimbe cuvinte-ntre ele. Abia atunci încep le înțeleg valoarea. Printre stânci zăresc un străin cățărâdu-se ca un păiajen iscoditor. Își țese plasa, prinzându-se cu mâinile de ultima stâncă din insula Realității. Când e gata să cadă, îi întind singurul deget ce mi-a mai rămas disponibil. 23 noiembrie 2010