Unde…?

Unde să găsesc patul în care să-mi adorm insomniile grămădite-n oxidul de calciu din pereți? În fiecare noapte clănțăne sus pe tavan. Tremură-n razele selenare de spaima neprevăzutului, transformându-se în pietre, ce-mi atârnă tot mai greu. Unde să mai găsesc liniștea unei reculegeri? Azi nimeni nu îndrăznește să moară. La zidul plângerii, zilnic se adaugă noi cărămizi, iar dincolo de dimensiunea lui, nu reușesc s-agonisesc nici măcar un ort. Unde să mai ascult rostirea întregului adevăr? În mine s-au adunat jumătăți de cuvinte iar lumea-mi surprinde frânturile, apocalipsa devenind astfel, adevăr cusut cu ață. Unde să-mi manifest curajul? Împrejur să-mi răzbată strigătele înțelepciunii, să-mi trezească năzuințele și libertățile care mi-au fost îngropate cu sânge în hibernarea uitărilor, unde….spuneți-mi unde? 21 noiembrie 2010