mă tem…

mă tem… să nu fii doar o iluzie de-a mea, care să dureze doar trei zile. mă tem… să privesc în depărtare orizontul iar prezența cerului, să nu o mai văd. mă tem… să strig că-mi iubesc viața, ca nu cumva să-i tulbur ecoul. mă tem… să-mi privesc în oglindă răsăritul, ca reflexia lui, să nu-mi întunece vederea. mă tem…de atâtea …mă tem pot eu oare spera, să nu mă mai tem, iar iluzia mea, să-mi rămână visul etern? ești atât de prezent și atât de absent, încât mi-am pierdut noțiunea de timp. ești atâta fericire și atâta tristețe, încât mi-am pierdut noțiunea de normal. ești atâta așteptare și atâta uitare, încât mi-am pierdut noțiunea de speranță. ești atât de dorit și atât de lipsit, încât mă tem, să nu-mi pierd noțiunea de iubire. …………………………………………. ce-ar trebui să fac,să nu mă mai tem? 21 septembrie 2010