Ascunde-mă Doamne!

Ascunde-mă Doamne de ochii acestei vieți, să nu mă vadă înșirând mărgăritarele lacrimilor mele, pe obrajii dimineților ei. Ascunde-mă în răsăritul primilor zori, din stâncă sparge-mi izvoare, rănile toate să mi le spăl. Ascunde-mă timp numai de-o lacrimă, atât mi-ar fi deajuns să-mi cuprind viața-n privire și să-i respir strigătul ce-mi răsună în vintre. Mai ușor i-aș găsi apoi drumul spre înserare. 1 februarie 2010.