e-atâta toamnă între noi

e-atâta toamnă între noi și frunze și cuvinte aruncate-n ploi văzduhul și-a pus frac de rege deprimat suflând pomadă ruginie peste iubirile ce-au fost odat` nedumeriri plecate-n depărtări privesc spre anotimpul florilor de prun când adunam în pumni polen și întrebări cândva menite să dispară-n fum pe lujerul de liniște cresc astăzi spini însângerând pământul de secetă uscat cuvintele în glaciară eră au înghețat iscând furtună și aerul irespirant pe scenă s-a lăsat faldul cortinei iar ornicul bătrân din casă a tăcut i-a ruginit cadranu-n așteptare neputând afla nici ceasul când în rătăcire te-am pierdut 31 august 2009