Ai plecat si noi facem conturi
Ne disputam, evident, pe chestiune de arginti
Ce prostie !
Urasc arhetipurile de genul asta
Prefer sa pastrez amintirile cu noi
si despre visele
simt cum ma lasa puterile
ma lasi si tu
se presupunea ca ma vei lua de aripa
inaltându-ma
scuturându-ma
amintindu-mi cum e sa zbori
sa-mi lipesti apoi talpile de pamant
in devenire
dar
Ai plecat cu norii grei in gene,
i-ai pastrat de-aseara
storcandu-i pe toate partile.
Ce sa-ti fac daca m-ai dezvaluit
in fata lor ? !
Asteptai zambetul meu
sa-i alunge,
sa imprastie
“Acuarela” mi-a pictat adolescenta
si visele inca neimplinite.
“Cantecul” mi-a lipit ochii de stele,
minunandu-ma ca existi.
“Nu stiu cine” mi te-a sadit in suflet
si crestem impreuna,
una
Trupurile lor se unduie
in suflarea blanda a vantului,
isi tresar mugurii
cu soarele din soare,
isi ating bratele verzi, impreunandu-se…
Trupurile lor raman drepte
in suflarea aspra a
O pata ruginie-aici
si-acolo galben-verde
cativa cosasi voinici
din pensula, Monet ii pierde.
Spun unii ca toamna-i mult prea trista
altii nici n-o observa chiar,
iar eu parc-o descopar,
Afara ploua,
in suflet ploua
cu picuri de roua.
Ploua albastru,
ploua gri,
ploua cu frunze
din ceruri obosite
si triste.
Suflet avid, pamantul,
soarbe tot in adancuri,
lasand totusi
o
Ascult cum canta copacii,
ma infior
de emotie,
de teama,
de dor.
Privesc cum respira oceanul,
nu ma mai satur
de valuri,
de infinit,
de albastru-azur.
Simt cum freameti de dragoste,
ma
de-as fi vânt macar o zi..
c-o mâna as îndeparta norii
cu cealalta as saruta zorii
as dansa in ritmul ploii,
monoton sau in rafale
as rasfoi paginile de cuart ale marii
patrunzându-i
Astazi am hotarat s-o revad
si mi-am lungit din nou talpile
altfel cum as fi putut
sa-i mangai spinarea inghetata
sa-i rotunjesc umerii colturosi
s-o patrund de la un capat la
cerul îl port pe umeri aproape întotdeauna
când e soare se pot vedea chiar si stelele
uneori îl pierd se scufunda într-un manunchi de curcubeie
atunci e ca un colt de rai
alteori tuna si fulgera
Decorul e in forma de scoica…
o scoica alba învaluita-n aburi
din curcubeu
o voce tandra patrunde-n atmosfera,
precipitata de emotii noi, virgine
pielea se zgribuleste
corpul se cutremura
Te vreau inapoi, cand ai de gand sa revii?!
Parca nu as mai avea rost, nici pace
Imi vine sa imbratisez toti copacii
sa dansez cu ploaia, te-as saruta...
Ti-amintesti cum invarteam
umbre jucause pe bratele-ti verzi de-atata eternitate
atrag privirile-mi ratacite in nucleul de ganduri entropice
batai de glasuri cu aripi cantatoare iti saruta umerii
dezbracati violent de
ieri am prins soarele în mâna dreapta,
într-o atingere transparenta
mi-am împletit pe trup zulufii-i aurii
l-am rugat sa-ti alunge tristetea si
sa topeasca cristalele lichide
(tacute dar atat
Conturezi cuvinte nerostite sau in soapte
Luand cu imprumut arome si culori de fructe coapte
Te-mbraci cu-a marii stralucire
Si te hranesti cu vorbe de iubire
Te stingi in doruri infinite
Si
îl incita cu trupul amurg
si respiratia eterica
îsi arunca neputinta de a iubi
dezvaluindu-se intr-o suita
de clipe nepamântene
îi simte prezenta torida
iubind, privind
cu ochi de
Nu trebuie sa te simti vinovat
sub privirile mele
sa-ti opresti respiratia
sa uiti ca existi.
Ramai mereu verde.
Privirea mea nu-i nici rece,
nici acuzatoare.
E una contemplativa,
frunză arămie
prin timidele-i nervuri
cântă la harpă toamna
copaci renăscuți
pe trupurile crude
se prelinge ploaia
struguri
de sub tălpile goale
țâșnește, în arome, mustul
4
Decor in forma de scoica…
o scoica alba învaluita-n aburi
din curcubeu
o voce tandra patrunde-n atmosfera,
precipitata de emotii noi, virgine
pielea se zgribuleste
corpul se cutremura
Seara de seara participi la ritual
imi tremuri de placere corpul
aluneci fierbinte intr-un aller-retour asiduu
incepand cu marul lui Adam si pana la calcai,
imi aburesti trupul cu lacrimi de
RC