Una pe aripa celeilalte

frumoasa aducerea ta aminte intru devenire!multumesc de vizita si comentariu,eram un pic mahnit pentru celelalte texte mai muncite asa ca am postat un text autoironic si nelucrat...

hait, sa fiu al naibi daca cealalta aripa nu-i poezia! scuza-mi euforia, da vin de pe chat :)!

de fapt poezia e \"pictura\", \"armonie\", \"inefabil\". se-ngemaneaza frumos la tine-n gind si-n simtire

Aici poate ca nu e vorba chiar de poezie, ci de vocea calda a Herei, care ne spune ceva despre sine, intr-un limbaj ceva mai alambicat decat cel cotidian, dar de o cuceritoare naturalete: cine ar mai avea curaj sa vorbeasca astfel despre ^Acuarela^, ^Cantecul^, ^Nu stiu cine^, despre posibilitatea de a evolua ,etc Eu cred ca doar haiku-urile tale au interes pur literar. Aici e vorba de expresia unui fel de tinerete la care nu vrei sa renunti, si nici nu are rost, fiindca sunt poeme pe care le vei regasi induiosata mai tarziu.

Oricine sau orice ar fi \"cealaltă\", e clar că e o oglindă a Herei.
Zic io.

ca bine-ai zis-o Trandafirasule, numai ca eu nu ma gandisem la asta (si-mi dau seama ca nu esti deloc departe de adevar), ci la altceva...cineva de-aici a inteles, dar nu am sa spun despre ce e vorba, ca sa va las imaginatia sa zburde...:)

Multumesc tuturor pentru comentarii!:)

Inorog: trebuie sa ai rabdare...eu o sa-ti citesc textele (asa mi-am propus) in timp...:)

alooper: premiera pe pagina mea, sper intr-o vizita continua...:)

Liviu: referitor la haiku-uri, nu e chiar \"pur literar\"...cu restul comentariului sunt de acord...:);)ma bucur de fiecare data cand iti lasi o parte din ganduri aici...