Rodean Stefan-Cornel

Chiar dacă s-a mai discutat această problemă, eu îmi mai spun încă o dată părerea...
În opinia mea, a trimite la concursuri texte „cu adresă specială” la organizatori și la posibilii participanți la manifestările din cadrul festivalului respectiv are avantajul de a face o impresie bună acestora, de a le produce plăcere, regăsindu-se „încondeiați”, dar are și marele dezavantaj ca textele respective să nu fie „gustate” de marea masă a cititorilor. Nu întâmplător, primul comentator, onorabilul domn Igor Ursenco, spunea că nu vede nimic umoristic în textul postat. Păi, de unde să perceapă domnia sa aluziile fine la unele persoane, sau la obiceiurile șleahtei de umoriști? Nici eu nu am înțeles totul, care am deja o experiență în breaslă, cu foarte multe participări la evenimente și cu multe activități care m-au ajutat să-mi cunosc foarte bine confrații. Apropo, cine este Clănțănescu, dar Cățărilă?
Mie mi-a plăcut trecerea de la madrigalul din primele două strofe la satira din următoarele precum și revenirea în cele două distihuri de final la sentința liniștitoare și la blondina care încondeiază oul.
Bineînțeles, prozodia mi se pare foarte bună. Remarc și inspirația în a alege metrica respectivă, care se adaptează perfect stilului și mesajului.
Toate cele bune!
Cornel Rodean

1. Despre textele postate
Prima poezie (sonetul) mi se pare condusă foarte bine, de la un sensibil poem-definiție, la o foarte de actualitate poantă epigramatică. Cred că este cea mai bună creație din cele trei.
Balada... exploatează cu multă acuratețe semantică sensurile literare (critice) ale câtorva instrumente de scris (pictat) dar, spre surprinderea mea, poanta finală are o doză de vulgaritate nespecifică autorului. Că, până la urmă, a spune că te doare în pix, este fix același lucru cu a te durea „în dânsa”, adică în organul masculin (de genul feminin). Părerea mea...
Pseudofabula este, în opinia mea, mai puțin umoristică, dar foarte bine realizată. O mică observație: chiar dacă oul „din poiată” dă viață, oricum viața respectivă nu va dura mult și... tot „la budă” va ajunge.
2. Referitor la celelalte replici și comentarii postate.
În opinia mea, în mod evident, replicile (șarjele) amicale (sau chiar inamicale, pe alocuri) au fost generate de primul comentariu (ceea ce a recunoscut, de fapt chiar și prietenul Dan Norea). Este foarte riscant să spui că niște texte, la un concurs, ar fi meritat premiul întâi, dacă nu ai citit atent toate celelalte texte. Păi, este de ajuns ca o singură lucrare să fie mai bună decât cea evidențiată inițial (ceea ce este foarte, foarte probabil) și atunci aceea este de premiul întâi. Dar, vorba ceea, orice rău este spre bine... Dacă nu se „zgândăreau” niște orgolii, nu ne delectam cu celelalte producții postate în cadrul comentariilor. Oricum, în opinia mea, nici domnul Nicolae Lunca nici domnul Daniel Bratu nu au nevoie de clasamente efemere pentru a-și dovedi imensul talent de scriitori umoriști.
Numai bine!
Cornel Rodean

Dan Norea și Nelu Gârda,
Ca întotdeauna și de această dată aveți dreptate, mai ales în observațiile critice!
Doamnă Ottilia Ardeleanu,
Mă surprind aprecierile măgulitoare făcute la adresa mea, cu atât mai mult, cu cât nu știam că ”m-ați citit” atât de bine. Într-adevăr, îmi recunosc, cu modestie (sau lăudându-mă, deși poate nu sunt de laudă...), dăruirea, altruismul și intenția pozitivă, dar... este greu de spus dacă rezultatul acestora este benefic. Vor hotărî și se vor exprima (sau vor constatata și nu vor mai zice nimic) cititorii și confrații de breaslă.
Vă mulțumesc tuturor pentru lectură și interes!
Cornel Rodean

Domnule Miclăuș, vă mulțumesc pentru lecturarea, cu răbdare, a opiniilor mele. Nu este vorba, nicidecum, despre un tratat de eufonie ci despre câteva gânduri ale unui cititor (atent) de epigrame, preocupat de „secretele” realizării unor asemenea bijuterii literare.
Numai bine!
Cornel Rodean

Da, în opinia mea este o povestioară de citit nepoților în vacanța care se apropie. Sau, mai bine, să le dăm lor să citească asemenea istorioare, pentru a fi incitați să descopere natura.
Textul degajă multă gingășie, sensibilitate, este scris „cu sufletul”, în cuvinte simple, narațiunea nu caută senzaționalul, întâmplările (din această schiță, dar și din cele anterior postate) sunt firești și dau impresia că ni s-au întâmplat nouă, tuturor, într-o copilărie de basm.
Numai bine!
Cornel

Stați liniștit, în opinia mea, nu sunteți penibil! Mie mi-au plăcut atât, poezia, cât și celelalte texte însoțitoare (dedicația, P.S.-ul și „Câteva explicații”. Elegant și spiritual și răspunsul doamnei în cauză! Dar, mai ales, mi-au plăcut sinceritatea și curajul dumneavoastră!
Doar două mici observații (nu neapărat cu sensul de „critice”).
1. Chiar nu înțeleg cum un om cu inteligența, cultura și experiența de viață ca ale dumneavoastră și-a pus problema că ar putea discuta cu soția chestiunea „a fi sau a nu fi penibil” în cazul respectiv. Păi, eu sunt sigur că orice soție, în situația dată ar fi dat verdictul clar: „Vezi-ți moșule de treabă, că ești penibil, te faci de râs!”
2. Finalul P.S.-ului („Vă mulțumesc fiindcă existați.”) mi se pare de prisos, în sensul că dacă nu existau cele două femei, dumneavoastră fiind atât de sensibil, cu siguranță ați fi găsit altele asupra cărora să vă revărsați efuziunile lirice!
Cu toată admirația!
Cornel Rodean

Pentru început precizez faptul că rândurile următoare nu sunt, nicidecum, o replică la comentariile distinșilor domni Mureșan și Dume, pe care îi respect foarte mult pentru activitatea pe care o desfășoară pe „Agonia”. Nu contest, deci, steluța acordată de domnul Dume și nici intenția „de înstelare” (nematerializată) declarată de domnul Mureșan. De fapt, după cum se menționează și în regulamentul de funcționare a acestui site, acordarea de stele reprezintă un gest subiectiv și nu mai comentez acest aspect. Și apoi, eu chiar mă bucur când văd poeți care citesc cu plăcere epigrame.
Dar... mie nu mi-a plăcut catrenul de mai sus. Mai mult, îl consider chiar nepublicabil!
În primul rând nu mi-a plăcut cuvântul de final, „caras” care, folosit cu aluzii sexuale, mi se pare vulgar și golănesc.
Apoi, omonimia „somn” (poanta cu pescarul care a prins un somn) este super, super „bătătorită”, „veche, antică și de demult”.
Cuvântul „babușcă” vrea să însemne, în înșiruirile din catren, un pește, sau o bătrânică dar, în contextul trimiterilor spre sexualitate, el nu este inspirat (ce bărbat normal este atras de o bătrânică?)
Ar mai fi (problemă mai puțin importantă) primul vers, în care se spune că pescarul a tras „vârtos” o dușcă. Potrivit DEX, dușca este o înghițitură. Păi, se știe că a trage „vârtos” la măsea înseamnă a bea serios, cu temeinicie. Cineva care bea „ca lumea” nu se încurcă doar cu „o dușcă”.
Oricum, problema principală este că hazul de necaz din mesajul „aș vrea, am cu cine dar n-am cu ce” se poate realiza și altfel, mai elegant, cu finețe și subtilitate. Bineînțeles, este vorba de gust.
Numai bine!
Cornel Rodean

Stimată doamnă,
Mă bucur că, de câteva episoade, ați reluat romanul la persoana întâi. În opinia mea, acea parte de 7-8 episoade în care povestea fetița ceea ce vedea și înțelegea din viață (în general) și din familie (în special), a fost mai puțin atractivă pentru cititor și nici nu mi se pare că ajută prea mult în înțelegerea capitolelor următoare. Dar, cu siguranță ați avut motivele dumneavoastră să procedați așa, eu mi-am spus părerea sinceră de simplu cititor. Tot ca o opinie personală, cred că exagerați cu încadrarea textelor la măsuri de protecție pentru limbaj licențios.
Episodul de față mi se pare cel mai bun din câte am citit până acum. El se bazează pe trei segmente, strâns legate între ele care dovedesc un mare talent din partea autoarei în creionarea a unor personaje și o la fel de mare capacitate de a face serioase introspecții de natură psihosocială și de a filozofa pe teme ale condiției umane. Mă refer, în primul rând, la partea cu dezordinea din blocul operator și tot ce a urmat, apoi la cea cu minciuna în favoarea iubitului acuzat de malpraxis și, în fine, la întâmplarea cu Clara, pacienta bârfitoare și soția lui Ceteraș. Felicitări!
Cornel

Citind grupajul de mai sus, primul imbold a fost să dau o steluță pentru extraordinara capacitate de a crea epigrame cu poante bune și originale pe orice temă. Sunt absolut convins că, dacă s-ar stabili o listă de 5-10 teme - oricât de „ciudate” - și s-ar da un termen relativ scurt (3-7 zile) pentru a compune 10 epigrame pe fiecare din acestea, Nelu Gârda s-ar clasa pe locul întâi, neratând nicio temă și reușind numai catrene cu poantă bună.
Grupajul de mai sus este pe o temă de actualitate (deci, nu „ciudată”) și cuprinde, în opinia mea, epigrame cu poante percutante dar, din păcate, cu unele probleme de construcție și de prozodie, care mi-au mai tăiat din elan. Le sesizez, în continuare, bine intenționat, cu gândul că se pot perfecționa pentru a fi cuprinse în viitorul volum, sau pentru a fi date pentru diferite antologii (selecții) de epigrame.
1. Probleme indiscutabile, importante:
- „nicicând” și „când” nu pot fi folosite ca rimă; este vorba, de fapt, de același cuvânt („când”) care, la „nicicând”, mai primește, pentru compunere pe „nici”;
- este nerecomandabil a se pune în catrene expresii, sintagme, sau nume proprii doar pentru rimă („treaba-i oablă”, „nu-i o știre”, „Medgidia”);
- „căci știu că” nu sună bine, preferabil ar fi, cu același sens, „știind că” (eventual și inversată ordinea primelor două versuri).
2 Probleme discutabile:
- plecând de la una din funcțiile rimei - aceea de a marca finalul versurilor - eu nu prea agreez rimele de genul „pentru” (fragmentându-l pe „pentru că”) sau „ștab la” (fragmentând rostirea firească „ștab la primărie”);
- rima „ștab la-rabla” încrucișată cu „oablă-tablă”, chiar dacă este corectă din punct de vedere tehnic și este destul de bogată calitativ, din punct de vedere al eufoniei generale a catrenului nu mi se pare prea în ordine;
- las la urmă de tot o problemă, nu de construcție sau de prozodie, ci una referitoare la mecanismul poantei: poanta de la primul catren s-ar potrivi (foarte ușor adaptată) oricărei situații, oricărei teme, cu un număr infinite de exemple (eu nu încalc regulile de circulație la volan pentru că nu am carnet de conducere, eu nu ascult manele pentru că sunt surd, eu nu m-am certat niciodată cu soacra pentru că soția mea este orfană de mamă de la naștere etc etc etc).
Numai bine!
Cornel

„Opțiunea” trebuie să fie schimbată nu numai la titlu („schinbată”), ci și la ultimul vers al primului catren („O-nlocuisc”).
Cornel

Stimată doamnă,
Am citit, „cu sufletul la gură”, toate episoadele de până acum ale acestui minunat roman de aventuri. Mi-a plăcut foarte, foarte mult cum ați creionat personalitatea personajului principal. Foarte reușite și benefice pentru narațiune sunt, în opinia mea, aspectele contradictorii ale acestei personalități. Adică, cititorul descoperă o foarte tânără învățătoare, frumoasă, gingașă, caracterizată de puritate trupească și sufletească dar care se luptă „bărbătește” cu sistemul, cu inspectorul bădăran, cu colegele invidioase, chiar și cu micii golani pe care îi învață carte. De asemenea, ni se prezintă personajul principal ca o tânără de bun simț, bine educată, care respectă regulile, dar care este, în același timp o nonconformistă și chiar o răzvrătită. Și, apropo de trăsăturile de personalitate contradictorii, scena cu creta, după trădarea logodnicului mi se pare genială! Mai remarc umorul fin din unele pasaje.
Scuze dacă m-am referit și la alte episoade în plus față de cel de față.
Felicitări, aștept cu nerăbdare continuarea!
Cornel Rodean

Domnule Darie, domnule Tomescu,
Sunteți prea generoși în aprecieri, vă ulțumesc pentru lectură și comentarii.
Numai bine!
Cornel Rodean

Domnule Neacșu,
Încântat să vă cunosc!
În opinia mea, textul de mai sus reprezintă proză umoristică de cea mai bună calitate. Mi-au plăcut, cu deosebire, următoarele:
- că ne prezentați niște fapte cotidiene, amuzante, aparent fără prea mare importanță, dar din care trageți, la final, o concluzie (un fel de morală) amuzantă și deșteaptă în același timp;
- că textul dumneavoastră se înțelege foarte ușor și de către „nemarinari”;
- că practicați o scriitură alertă, cu dialoguri oarecum „neconvenționale” și cu un limbaj aparent economicos, dar foarte sugestiv și adaptat personajelor și mesajului;
- că nu urmăriți să șocați nici prin subiect, nici prin întâmplări, nici prin excese de limbaj sau prin alte artificii, totul curge firesc, plăcut, într-un stil care care mie îmi place.
Numai bine!
Cornel Rodean

Mulțumesc, domnule profesor!
Ne mai citim!
Numai bine!
Cornel Rodean

Foarte concis:
-un text plăcut la citit și, în același timp, bogat în informații; sunt realizate cele două calități datorită dublei calități a autorului: prozator și istoric;
- remarc, cu deosebire, pe lângă rigoarea istoricului de a încadra unele evenimente și personaje în istoria națională și în contextul internațional, aceea de fin observator al unor aspecte locale, de limbaj, etnofolclorice și de psihologie socială.
Frumos și util, remarcabil text!
Cu prețuire,
Cornel Rodean

Vali, camarade LIM, domule profesor Tomescu, onorat de cuvintele frumoase.
Dane, meriți mult mai mult și eu știam asta chiar înainte de a te apuca tu de scris acest articol.
Mulțumiri tuturor!
Cornel

Dane, îți mulțumesc frumos pentru lectura atentă a cărții și pentru analiza ei foarte pertinentă și convingătoare.
Ioan Toderașcu, Nelu Gârda și Ion Diviza, de acord și cu aprecierile voastre, chiar dacă (nu "mai ales pentru că") ați scris numai de bine!
Numai bine!
Cornel

Dane, îți mulțumesc frumos pentru lectura atentă a cărții și pentru analiza ei foarte pertinentă și convingătoare.
Ioan Toderașcu, Nelu Gârda și Ion Diviza, de acord și cu aprecierile voastre, chiar dacă (nu "mai ales pentru că") ați scris numai de bine!
Numai bine!
Cornel

De ce?

De ce mai scrii, Neluțu și sonete
De dragoste, pe lângă parodii,
Satire, epigrame, poezii
Mustind de mult umor, haiku, pamflete?

De ce postezi atâtea, zi de zi,
În forme (zise de-unii) desuete,
De ce te duelezi cu toți, băiete,
Scriind de zor catrene, mii și mii?

De ce participi cu elan la toate
Concursurile (știm că nu sunt rare
În țara noastră și-n străinătate)

Și premii iei, constant, la fiecare?
De ce te străduiești chiar peste poate?
Oricum, știam că tu ești cel mai tare!

Cornel

Domnule Darie, domnule Tomescu,
Vă mulțumesc respectuos pentru lectură și pentru cuvintele frumoase.
Numai bine!
Cornel Rodean