De ce să ningă?

de ce să moară soacra, vă întreb,
de ce să-i plângă fiica ei la cruce,
când sănătoasă-i soacra, n-are gheb
și simt că alt mileniu o s-apuce?

de ce ar ninge azi în părul ei
și vântul rău l-ar înfoia vâlvoi,
când iată-mi vine cu așa idei,
că fi-sa vrea să plece de la noi?

de ce să fulgere în dormitor
că n-are cine focul să i-l stingă
în astă iarnă, dar și-n viitor?

de ce s-o iau acum la trei păzește,
când are în menaj și fler și spor…
când o iubesc și dânsa mă iubește?

m-am fript cu ger în ochii tăi sihaștri
ce sunt o iarnă-n strai, pe dedesubt...
la țâța lor o lacrimă am supt,
de ce să ningă, zic, cu ochi albaștri...?!

de ce să ningă-n zborul de cădere rupt,
Icar al ochilor tăi aștri
și subjugat de-al tău himeric Tri-
-nitate-n ninsul tău corupt?

de ce să ningă? a albi vreo șpagă
lui Dumnezeu, să-ți înlesnească ruga
de cum mai ninge-n creierul de agă...

nu scapi de iarna asta nici cu fuga...
de ce să ningă? doar așa, de șagă,
să îți acoperi gândul tău cu gluga!

De ce?

De ce mai scrii, Neluțu și sonete
De dragoste, pe lângă parodii,
Satire, epigrame, poezii
Mustind de mult umor, haiku, pamflete?

De ce postezi atâtea, zi de zi,
În forme (zise de-unii) desuete,
De ce te duelezi cu toți, băiete,
Scriind de zor catrene, mii și mii?

De ce participi cu elan la toate
Concursurile (știm că nu sunt rare
În țara noastră și-n străinătate)

Și premii iei, constant, la fiecare?
De ce te străduiești chiar peste poate?
Oricum, știam că tu ești cel mai tare!

Cornel

Mulțumesc tututror! Revin imediat ce am timp!

știi unde-i dandanaua de îi vezi
nămeți și viscol, gheață, în privire?
e c-ai postit în loc să te-antrenezi
la trupul ei prea dornic de iubire.

pățitul Ioan.

mai ai o șansă, pentru Anul Nou
atac-o fără pauză...
aruncă ochelarii,trupul ei ca nou
să-l vezi, uitând de meno și-andropauză.

același de mai sus,Ioan.

vorbim de-o altfel de nepotrivire:
cînd, potopit de-al dragostei tumult,
mai iau în brațe trupul ei subțire,
de fapt ea spune c-am mâncat prea mult!

se schimbă foaia,-i altă treabă;
e supărată că făcând preaplinul,
pe valuri obosești degrabă
și nu mai salți precum delfinul.

declară Ianuar lună de miere,
(știi în ce hal atuncea ai slăbit)
și lasă "porcăriile",mănâncă mere.
ca-n prima zi vei fi iubit.

insist doar că vine și Sf.Ioan...

ce greu pricepi în seara sta, vere?
la mine situația e gravă:
degeaba luna o declar de miere,
când soața o declară de otravă!

ce-mi spui de-a dreptul e catastrofal,
mă pun în locul tău și-mi vine-a plânge,
că într-un hal văzut ești fără hal
și-n draci te toacă și nu-i mai ajunge...

dar nu ,că mă gândesc

o fi zăpsit ceva pe ici pe colo,
că cheie de biserică nu prea te potrivești...
dar ea-i făcută să nu fie solo
și ai stuchit la furcă să o amegești.

așa că:

nu-i chiar atât de grav Ioane,
în locul tău, milog, cu gugu-lugu,
ca un cocoș i-aș da târcoale
și-n glia care e tot aș intra cu plugu'.

un an nou cu împliniri după așteptări
și chiar mai mult că este loc. încolo...
dacă nu și nu,vorba lui Sorescu: "las-o, bă, că vine ea sângură"... Ioan.