Parcări

Sunt toate bine realizate, dar mai mult ca altele, ultima. Și nu numai pentru că e „loc sigur”!
Îndrăznesc să vin cu un catren ca o replică la acesta din urmă.

Avea și el o mândră rablă -
Și ăsta nu-i un lucru nou -
Dar când ștergea rochia-i de tablă,
A nimerit-o... în cavou.

Citind grupajul de mai sus, primul imbold a fost să dau o steluță pentru extraordinara capacitate de a crea epigrame cu poante bune și originale pe orice temă. Sunt absolut convins că, dacă s-ar stabili o listă de 5-10 teme - oricât de „ciudate” - și s-ar da un termen relativ scurt (3-7 zile) pentru a compune 10 epigrame pe fiecare din acestea, Nelu Gârda s-ar clasa pe locul întâi, neratând nicio temă și reușind numai catrene cu poantă bună.
Grupajul de mai sus este pe o temă de actualitate (deci, nu „ciudată”) și cuprinde, în opinia mea, epigrame cu poante percutante dar, din păcate, cu unele probleme de construcție și de prozodie, care mi-au mai tăiat din elan. Le sesizez, în continuare, bine intenționat, cu gândul că se pot perfecționa pentru a fi cuprinse în viitorul volum, sau pentru a fi date pentru diferite antologii (selecții) de epigrame.
1. Probleme indiscutabile, importante:
- „nicicând” și „când” nu pot fi folosite ca rimă; este vorba, de fapt, de același cuvânt („când”) care, la „nicicând”, mai primește, pentru compunere pe „nici”;
- este nerecomandabil a se pune în catrene expresii, sintagme, sau nume proprii doar pentru rimă („treaba-i oablă”, „nu-i o știre”, „Medgidia”);
- „căci știu că” nu sună bine, preferabil ar fi, cu același sens, „știind că” (eventual și inversată ordinea primelor două versuri).
2 Probleme discutabile:
- plecând de la una din funcțiile rimei - aceea de a marca finalul versurilor - eu nu prea agreez rimele de genul „pentru” (fragmentându-l pe „pentru că”) sau „ștab la” (fragmentând rostirea firească „ștab la primărie”);
- rima „ștab la-rabla” încrucișată cu „oablă-tablă”, chiar dacă este corectă din punct de vedere tehnic și este destul de bogată calitativ, din punct de vedere al eufoniei generale a catrenului nu mi se pare prea în ordine;
- las la urmă de tot o problemă, nu de construcție sau de prozodie, ci una referitoare la mecanismul poantei: poanta de la primul catren s-ar potrivi (foarte ușor adaptată) oricărei situații, oricărei teme, cu un număr infinite de exemple (eu nu încalc regulile de circulație la volan pentru că nu am carnet de conducere, eu nu ascult manele pentru că sunt surd, eu nu m-am certat niciodată cu soacra pentru că soția mea este orfană de mamă de la naștere etc etc etc).
Numai bine!
Cornel

Geoarge Pașa...

Mai stăm adesea la taclale,
Scriind cu poante și cu artă,
Dar epigrama dumitale,
Mă tem că e născută moartă. :)

Mulțumesc pentru aprecieri și pentru replică!

Cornel, mulțumesc pentru analiza ”chirurgicală”. Sunt lucruri cunoscute (de mine), dar poate că nu sunt atât de perfecționist. La câte exigențe ai în tine, nu mă mir că nu mai scrii epigrame. E imposibil! :)
Să ne vedem sănătoși și bucuroși!