Rodean Stefan-Cornel

Nae,
Ce să mai zici atunci când totul este clar, corect și la un înalt nivel? Felicitări!
În altă ordine de idei, la Cluj sper că ai trimis 2 epigrame la tema liberă (nu doar una, cum apare aici). Nu spun asta ca să o văd neapărat și pe cea lipsă din acest grupaj, că sunt convins că și ea este foarte bună, dar, nu cumva, din greșeală ai trimis una mai puțin? Ar fi păcat, că anul acesta (ca mulți alții, de altfel) a fost extraordinar pentru tine!
Cu toată admirația,
Cornel

Vali,
Se pare că am ales neinspirat titlul comentariului meu anterior. Acel titlu reprezintă (după cum rezultă și din textul comentariului) denumirea unui capitol din DOOM. Deci, nu eu dau acele îndrumări, ci autorii lucrării respective. De asemenea, nici vorbă să fi dat sfaturi, ci am reluat un paragraf din capitolul respectiv, care s-ar putea să intereseze pe mai mulți (am mai văzut unele confuzii, dar nu pot interveni la toate, că nu am timpul efectiv necesar). Cât privește analiza epigramelor tale și-au spus deja părerea câțiva colegi, dar, ca să nu mai fii supărată, consideră că ce ți-a scris Nelu Gârda în 24.11 reprezintă și părerea mea.
Laurențiu,
Nu sunt chiar \"hârșit în concursuri\", dar din ceea ce știu eu despre motto:
- au fost unele festivaluri la care s-a dat premiu pentru cel mai frumos motto și, probabil, din această cauză este explozia de distihuri de care vorbești;
- au fost alte festivaluri, la care s-a cerut ca acest motto să fie compus din cel mult 2 sau 3 cuvinte;
- sunt altele (cele mai multe) care nu specifică nimic cu privire la motto;
- din documentele celor 9 ediții ale festivalului de la Sibiu (documente arhivate de mine, pe care le-am parcurs de câteva ori) rezultă că se practică mottouri de toate tipurile (sintagme, expresii, locuțiuni, proverbe, zicători, citate, aforisme, maxime și cugetări, dar și cuvinte sau expresii mai simple) și nu cred că cineva este dezavantajat după acest criteriu.
Cu prietenie,
Cornel

Nae, m-am grăbit cu răspunsul la replica ta și nu am observat că ai lăsat un comentariu anterior în care spui că ți se pare corect ritmul amfibrahic al epigramei postate de mine. Oricum, aprecierile tale (că ritmul are un farmec aparte) și trimiterile la Coșbuc, mă onorează peste măsură.
Nelu Jorz, mulțumesc și ție pentru lectură, pentru că ți-ai spus părerea în mod cinstit (părere favorabilă mie) și pentru replica foarte bună, la care nu mai continui, ca să nu ajungem la alte probleme, de intoleranță religioasă...
Cu respect,
Cornel

Mie mi-au plăcut mai mult prima de la temă și ultima de la libere. Felicitări și succes mai departe! De asemenea, de acord cu Tataia și cu Nelu Gârda. Le pun și eu mâine, că astăzi deja sunt prea multe.
Cornel

Am refăcut începutul comentariului anterior și am uitat să-l corectez înainte de a-l trimite, de aceea s-a creat un dezacord și a scăpat o greșeală de tastare.
Bineînțeles, era vorba că \"îți doresc succese\" și sunt sigur că \"le vei avea din plin\"!
Toate cele bune!
Cornel

Vali, din toată inima își doresc numai succese în continuare și sunt sigur că îl vei avea din plin! Nu comentez epigramele acum, dar zic altceva.
Apropo de \"scaun\", cred că discuția pe site și documentarea de care vorbești au plecat de la premisa falsă că acest cuvânt se pronunță monosilabic deoarece așa este trecut în DOOM.
Mă simt obligat să spun că DOOM are un capitol intitulat „Îndrumări pentru consultarea dicționarului”, în care, la pag. CIII se precizează, în legătură cu despărțirea în silabe, că indicații privind despărțirea se dau numai la cuvintele care pun probleme din acest punct de vedere și numai pentru segmentele cu probleme.
Adică, eu (Rodean) deschid acum la întâmplare dicționarul și găsesc următoarele cuvinte nedespărțite în silabe: bilirubină, frunză, talasogenie, tăiș etc., etc. Asta nu înseamnă că aceste cuvinte se pronunță monosilabic, Doamne ferește...
La fel și cu scaunul...
Bineînțeles, este o părere, pe baza documentării indicate.
Cornel

Nu-l papă canibalul, bre,
Căci a citit niște eseuri
Că mai toți tipii din UE
Sunt, pînă-n gît, ticsiți cu E-uri.

(Tataia)


Nici canibalilor nu le place...

Nu E-urile cred că m-au salvat,
Că nu sunt plin de-așa ceva, se știe,
Dar de la un prieten am aflat,
Chiar azi, că sunt prea plin... de teorie.

Nelu, dacă toți oamenii ar fi ca mine, canibalii de care vorbești tu nu ar avea ce mânca, ar muri de foame.

Mulțumesc amândurora pentru intervenții.
Cornel

de ce, pe lângă mine, a scăpat și epigrama: canibalii nu mai sunt ce-au fost, ai dreptate, sunt foarte mofturoși

Ar fi-nghițit-o doar pe ea,
Dar un confrate, dintre noi,
În timp ce-aceasta se năștea
A împroșcat-o cu noroi...

Mulțumesc de trecere, inspirată replică!

Încă o explicație, folosind teoria (dar cu exemple practice) că altfel nu se poate explica nimic.
Versul al doilea începe cu propoziția \"Eu m-am întâlnit\". Teoria despre versificație spune că acolo unde se succed două sau mai multe cuvinte monosilabice, ele se accentuează în interesul versificației, dar pe cât posibil, cuvintele mai importante pentru înțelegerea mesajului să fie accentuate. În propoziția respectivă, esențial este \"m-am întâlnit\", acțiunea se înțelege și fără cuvântul \"Eu\", de aceea am ales ca să le rânduiesc astfel încât \"eu\" să fie neaccentuat, iar \"m-am\" accentuat. În rest, cele două cuvinte trisilabice sunt accentuate firesc, ambele cu accentul principal pe a treia silabă. De unde se înțelege atunci că chiar am \"luat-o pe arătură\" (trecând peste faptul că eu nu vorbesc așa nici cu copiii începători în ale scrisului, chiar dacă îi \"fac zob\")?
Spun încă o dată, sunt conștient că orice vers se poate îmbunătăți (inclusiv cele de mai sus), mulțumesc Tataia!
Cornel

Tataia, îmi pare rău, v-a derutat colegul Toderașcu.
Insist, ritmul este bun și la versul al doilea

eu M-AM în-tâl NIT chiar cu UN ca-ni BAL

Bineînțeles că orice poate fi perfecționat, dar să nu rămână impresia că este greșit.
Cornel

Ioane,
Îmi pare rău că te-ai împiedicat, încearcă să citești firesc, cu accentele ca în vorbirea curentă (care sunt ca în dicționare și \"în teorie\") și atunci o să descoperi că epigrama este construită într-un perfect ritm amfibrahic cu trei picioare complete și ultimul incomplet, la toate fiind aceeași măsură (e drept, acest ritm este mai greu de realizat, se regăsește doar la câțiva epigramiști și de aceea este foarte apreciat). Pentru cei care nu știu, ritmul amfibrahic este bazat pe picioare trisilabice, în care silaba din mijloc este accentuată. Inițial, epigrama avea la subtitlu \"În ritm amfibrahic\", dar Laurențiu Orășanu spunea odată că nu este bine să facem prea multe sublinieri, specificații și explicații, ca să nu jignim inteligența cititorilor.
În altă ordine de idei, apropo de teorie și de practică, atunci când postez o epigramă, sau o trimit undeva, nu fac nicio concesie la prozodie; de asemenea, urmăresc să aibă și un pic de poantă, mai bună, mai rea, depinde de gusturi, dar, repet, la prozodie sunt foarte atent și am pretenția că stăpânesc bine acest domeniu, atât ca teorie, cât și ca practică.
Aștept să recunoști că ai greșit cu împiedicatul (de ironia cu teoria și practica nu zic nimic, deoarece nu înțeleg de ce ai făcut-o) .
Cornel

Ioane, este vorba de titlul pe care tu l-ai dat textului postat (ETERNA EPIGRAMÃ) care apare tot cu majuscule.
Cornel

La penultima frază se va citi \"A doua\", în loc de \"A treia\".
Scuzați, vă rog!
Cornel

Ioane, trei probleme:
1. Vezi că regulamentul site-ului interzice scrierea titlurilor doar cu majuscule.
2. Nu te grăbești cu postatarea textelor din concurs? De abia a fost termenul de trimitere a textelor, poate nici nu s-a încheiat cu stabilirea rezultatelor și te descalifică. S-a mai discutat asta. Eu cred că normal ar fi ca imediat după gala finală, cel care a anunțat concursul pe \"Agonia\" (sau altcineva) să facă o informare cu câștigătorii, apoi cine dorește poate să-și posteze creațiile.
3. Sincer să fiu, mie tema mi-a plăcut foarte mult, am trimis și eu la acest concurs. Referitor la catrenele tale, cel mai mult mi-a plăcut ultimul, mai ales pentru că îmi arată o altă față a ta (mai puțin cunoscută de mine, cel puțin), aceea de \"filozof\". Și prima este frumoasă, exploatează la maximum poanta din tema concursului (deși, deoarece însăși formularea temei este o poantă epigramatică, de aceea, există riscul ca unii să aprecieze o parte din epigramele la această temă drept constatări, repetări ale poantei din temă; nu mă refer neapărat la ale tale). A treia mi se pare, de asemenea bună, deși versul al doilea este cam în plus.
Succes la concurs, să auzim de noi evidențieri printre agoniști!
Cornel

Georgiana,
Am citit cu interes poezia de mai sus și, într-un fel mi-a plăcut jocul tău cu simțurile inversate, în contextul în care totul (inclusiv iubitul tău) pare o anomalie sau este tratat prin prisma unor paradoxuri. Nu știu cât de originală este ideea centrală a acestui poem, sau cât de \"bătătorite\" sunt anumite figuri de stil sau sintagme folosite de tine aici, dar, spun, cu modestia unui simplu cititor, neavizat în critica literară, că am văzut pe pagina principală texte mai pușin reușite ca acesta din atelier. Ce cred eu că se poate face cu poezia de mai sus, ca să ajungă \"mai la vedere\" (deși nu am nicio garanție privind reușita):
- întâi, că este mai simplu, corectează-l din punctul de vedere al ortografiei (\"neânțeles\", pauză după virgula din \"vine, îl\";
- renunță la majusculele de început de vers care nu marchează începuturi ale unor propoziții, dar lasă toate semnele de punctuație (sau renunță la toate semnele de puctuație și la majuscule, dar eu aș opta, totuși pentru prima variantă);
- renunță la \"Srigǎtele se aud atât de încet,/Încât dispar.\", deoarece aici nu ești consecventă (ceea ce afirmi aici nu este un paradox, nici măcar o curiozitate).
Succes!

Nici Moș Crăciun, nici Moș Gerilă

Mulți, de care-mi este tare milă,
Nu-l vor pe Crăciun, nici pe Gerilă
Și-ar vota, alături de tot natul,
Pe Moș Nicolae (\"Împușcatul\").

Cornel

Florian,
Inițial eram tentat să fac un comentariu cu tentă umoristică (așa cum și tu faci, uneori, la poezii \"serioase\"), dar, recitind, îmi dau seama că parcă sunt chiar prea grave problemele abordate de tine. M-ai pus și pe mine pe gânduri, ceea ce înseamnă că cel puțin o parte a mesajului tău și-a atins ținta. Apoi, mi-a plăcut poezia în general, mai mult strofa a doua și a patra și mai puțin primul vers (cuvântul \"accesa\" mie nu mi se pare deloc poetic, dar nu te baza prea mult pe ceea ce spun eu aici). Și, bineînțeles, apreciez (ca de atâtea alte ori la tine) calitatea prozodiei.
Te mai citesc și cu alte asemenea poezii, dacă le vei posta.
Cornel

Acum că s-a lămurit problema sesizată de Vali (cea cu virgulele), am și eu o neclaritate. Care este poanta acestei epigrame? Că, din câte știu eu, persoana nominalizată este cetățean român, are dreptul de a alege și de a fi ales și chiar a fost o propunere destul de serioasă în acest sens (parcă Radu Câmpeanu a fost autorul ei).
Un republican convins, prieten devotat al lui Ion Ruse și al epigramei,
Cornel Rodean

O poezie umoristică sub formă de sonet, foarte bine realizată din toate punctele de vedere, în opinia mea.
În primul rând apreciez faptul că autorul pigmentează întregul text cu bijuterii stilistice, nu este preocupat doar de forma poeziei. Apoi, așa cum se cere unui sonet, ca versul său final să reprezinte o concluzie, o sentință, în finalul poeziei da mai sus, fiind vorba de un text umoristic, avem bineînțeles o poantă.
Prozodia sonetului mi se pare aproape perfectă (accentele pe \"care\" din versul 5 cad, totuși, ușor nefiresc), dar, ceea ce este mai important, ritmul, rima, măsura, (dar și limbajul și ortografia) sunt foarte bune nu numai din punct de vedere tehnic, ci ele imprimă un anumit ritm interior care accentuează caracterul nostalgico-umoristic al creației respective.
Versurile, de tip endecasilab iambic (la cele cu rima în \"ale\") și în metrica de 5 iambi (la celelalte), cu rimele bine alese, curg foarte frumos, ceea ce ajută mult în transmiterea și receptarea mesajului.
Foarte drăguță și replica Sandei Nicucie.
Cu admirație,
Cornel Rodean

Doamnă Șcladan,
Tema poeziei dumneavoastră este foarte generoasă, mesajul pe care vreți să-l transmiteți este, de asemenea, nobil, sentimentele pe care le exprimați aici sunt demne de admirat, dar, mijloacele poetice pe care le folosiți, sunt cam sărace, în opinia mea (adică, sunt puține figuri de stil folosite, exprimarea metaforică aproape lipsește). Cred că tocmai acest aspect a determinat editorul să rețină la atelier acest text. Pe de altă parte, prozodia este deficitară mai ales în ceea ce privește ritmul; consider că o asemenea poezie ar fi avut efectul scontat dacă versurile ar fi curs mai bine. Nici rimele nu sunt prea bune, în sensul că multe sunt facile, unele sunt incorecte (iese-ferestre), iar altele se repetă nejustificat (frumos-Hristos). Sper că nu v-am supărat, am scris acest comentariu cu cele mai bune intenții.
Vă doresc succes în continuare!
Cornel Rodean