mă cam împiedic la citit, Cornele! În versul al doilea am căzut în genunchi... M-am ridicat, am continuat și, cu ceva emoții la versurile 3-4, am reușit să trec cu bine \"linia de sosire\"!
Teoria ca teoria, dar practica ne omoară...
Așa a fost dintotdeauna!
Totuși, epigrama ta se poate îmbunătăți, ar fi păcat de idee.
Succes!
Dragă Cornele, îmi place ideea mai cu seamă că ai hotărît s-o dezvolți în vers amfibrahic. Toderașcu are dreptate că ritmul se cam poticnește în versul al doilea. La marea viteză îți sugerez să optimizezi catrenul spunînd:
În junglă, bolnav într-un hal fără hal
Îmi iese în cale un biet canibal,
Mi-aruncă-o privire, clipind pofticios
Și-apoi m-a iertat căci mînca...sănătos.
Sper să ne vedem la Cluj, ieri mi-a telefonat Eugen Albu să facă chemare mie, lui Ion Toderașcu, lui Vasile Vajoga și se înțelege că și Bujeniță ca șef de cenaclu. Vajoga și șeful nu pot să vină așa că m-am înțeles cu Ion Toderașcu să mergem amîndoi. El în dublă calitate: de concurent și de sprijin al bătrînului Tataia. Cred că ne vom vedea acolo și mi-ar părea tare bine. Te salut cu frenezie... Tataia
Ioane,
Îmi pare rău că te-ai împiedicat, încearcă să citești firesc, cu accentele ca în vorbirea curentă (care sunt ca în dicționare și \"în teorie\") și atunci o să descoperi că epigrama este construită într-un perfect ritm amfibrahic cu trei picioare complete și ultimul incomplet, la toate fiind aceeași măsură (e drept, acest ritm este mai greu de realizat, se regăsește doar la câțiva epigramiști și de aceea este foarte apreciat). Pentru cei care nu știu, ritmul amfibrahic este bazat pe picioare trisilabice, în care silaba din mijloc este accentuată. Inițial, epigrama avea la subtitlu \"În ritm amfibrahic\", dar Laurențiu Orășanu spunea odată că nu este bine să facem prea multe sublinieri, specificații și explicații, ca să nu jignim inteligența cititorilor.
În altă ordine de idei, apropo de teorie și de practică, atunci când postez o epigramă, sau o trimit undeva, nu fac nicio concesie la prozodie; de asemenea, urmăresc să aibă și un pic de poantă, mai bună, mai rea, depinde de gusturi, dar, repet, la prozodie sunt foarte atent și am pretenția că stăpânesc bine acest domeniu, atât ca teorie, cât și ca practică.
Aștept să recunoști că ai greșit cu împiedicatul (de ironia cu teoria și practica nu zic nimic, deoarece nu înțeleg de ce ai făcut-o) .
Cornel
Drept să spun, chiar mi-a fost teamă de acest lucru.
Am auzit și eu de ritmul acesta, l-am recunoscut din primul vers, dar în al doilea ai \"luat-o pe arătură\"! Să te creadă cine-o vrea, dar eu nu pot să accept sub nicio formă că epigrama ta are prozodia bună. Vezi și părerea lui Tataia, care a găsit o formă excelentă pentru al doilea vers.
Eu nu spun că nu știi teorie, dar nu poți mereu să o transpui în practică. Exemplul de mai sus este cel mai elocvent.
Îmi pare rău, dar asta e! Poți s-o lași așa cum ai postat-o și chiar aș vrea să văd cine îți dă dreptate.
Eu rămân la părerea mea!
Cu cele mai bune gânduri,
IT
Încă o explicație, folosind teoria (dar cu exemple practice) că altfel nu se poate explica nimic.
Versul al doilea începe cu propoziția \"Eu m-am întâlnit\". Teoria despre versificație spune că acolo unde se succed două sau mai multe cuvinte monosilabice, ele se accentuează în interesul versificației, dar pe cât posibil, cuvintele mai importante pentru înțelegerea mesajului să fie accentuate. În propoziția respectivă, esențial este \"m-am întâlnit\", acțiunea se înțelege și fără cuvântul \"Eu\", de aceea am ales ca să le rânduiesc astfel încât \"eu\" să fie neaccentuat, iar \"m-am\" accentuat. În rest, cele două cuvinte trisilabice sunt accentuate firesc, ambele cu accentul principal pe a treia silabă. De unde se înțelege atunci că chiar am \"luat-o pe arătură\" (trecând peste faptul că eu nu vorbesc așa nici cu copiii începători în ale scrisului, chiar dacă îi \"fac zob\")?
Spun încă o dată, sunt conștient că orice vers se poate îmbunătăți (inclusiv cele de mai sus), mulțumesc Tataia!
Cornel
În junglă, bolnav într-un hal făr’ de hal,
Eu m-am întâlnit chiar cu un canibal,
Ce m-a cântărit din priviri, curios,
Și-apoi m-a iertat, căci... mânca sănătos.
(Rodean Cornel Ștefan)
Nu-l papă canibalul, bre,
Căci a citit niște eseuri
Că mai toți tipii din UE
Sunt, pînă-n gît, ticsiți cu E-uri.
În junglă, bolnav într-un hal făr’ de hal,
Eu m-am întâlnit chiar cu un canibal,
Ce m-a cântărit din priviri, curios,
Și-apoi m-a iertat, căci... mânca sănătos.
(Cornel RODEAN)
Acest canibal pisălog,
Mă-ajută pe mine-ntr-un fel:
Citindu-ți catrenul, te rog,
Să-mi faci cunoștință cu el!
(n.bun)
În junglă, bolnav într-un hal făr’ de hal,
Eu m-am întâlnit chiar cu un canibal,
Ce m-a cântărit din priviri, curios,
Și-apoi m-a iertat, căci... mânca sănătos.
(Cornel Rodean)
Ritmul din acest catren este corect. Ni se pare ceva mai greu la prima citire deoarece este un amfibrah endecasilabic,nespecific epigramei și foarte rar. De obicei,noi în amfibrah folosim octosilabul(vezi răspunsul meu la catrenul lui Cornel) Citiți-l de 2-3 ori cu un aer actoricesc și veți descoperi un farmec aparte, apropiat de ritmurile coșbuciene.Singurul accent cam forțat este pe silaba a doua în versul trei: \"...Ce m-a cântărit...\" Este vorba de acel \"m-a\" forțat accentuat.În rest nu mi se pare incorect ci cel mult foarte rar folosit și poate, ceva mai greu la prima citire. (n.bun)
Nae, m-am grăbit cu răspunsul la replica ta și nu am observat că ai lăsat un comentariu anterior în care spui că ți se pare corect ritmul amfibrahic al epigramei postate de mine. Oricum, aprecierile tale (că ritmul are un farmec aparte) și trimiterile la Coșbuc, mă onorează peste măsură.
Nelu Jorz, mulțumesc și ție pentru lectură, pentru că ți-ai spus părerea în mod cinstit (părere favorabilă mie) și pentru replica foarte bună, la care nu mai continui, ca să nu ajungem la alte probleme, de intoleranță religioasă...
Cu respect,
Cornel
Acest canibal pisălog,
Mă-ajută pe mine-ntr-un fel:
Citindu-ți catrenul, te rog,
Să-mi faci cunoștință cu el!
(n.bun)
Ți-am spus că se hrănește \"ca la carte\"
Deci, chiar de ar avea stomacul gol,
Te-ar evita și ar fugi departe,
Că nu vrea să consume... alcool.
(cornel)
Acest canibal, în suspine,
Ne fuge desigur din cale
Căci nu se îmbată cu mine...
Dar nici cu catrenele tale.
(n.bun)
Văzându-l pe Cornel, un canibal,
I-a zis: \"Prieten, frate mi-ești tu, mie;
Că ne mâncăm pe-al junglei areal,
Precum confrații de prin Agonie.
(Florian Abel)
Nu mănânc din \"Agonie\"
Chiar pe nimeni căci, se știe,
Parte din confrați sunt sacri
Iar ceilalți sunt mult prea... acri...
Cornel
Nae Bunduri și Nelu Jorz,
Văzând că s-a înfiripat \"ceva\" între voi, nu v-am deranjat. După cum spuneați, se percepe ușor din duelul vostru și duhul și tăria.
Mulțumesc tuturor,
Cornel
Teoria ca teoria, dar practica ne omoară...
Așa a fost dintotdeauna!
Totuși, epigrama ta se poate îmbunătăți, ar fi păcat de idee.
Succes!