Rodean Stefan-Cornel

Întâmplător am aflat că în noaptea de 31.12.2018 spre 01.01.2019 a murit Tudor Cristea, remarcabil profesor, scriitor, istoric și critic literar. De când activez eu pe „Agonia” i-am citit multe texte și aproape toate comentariile făcute, fiind profund impresionat de toată conduita sa pe acest site.
Cred că merită cu prisosință să ne amintim de el și să-l pomenim așa cum se cuvine.
Odihnească-se în pace!
Cornel Rodean

Doamnă Ștefan Victoria,
Țin minte că am fost entuziasmat de aparitia dumneavoastră pe acest site și că mi-am exprimat, pe larg, argumentat și sincer aprecierile la adresa dumneavoastră, cel puțin o dată (de exemplu la o epigramă pe tema fotbalului), dar, încet-încet nu v-am mai întâlnit...
Sper însă că veți persevera, deoarece este evident (cel puțin pentru mine) că aveți calitățile necesare pentru a scrie epigrame și diverse alte versuri umoristice.
În legătură cu catrenul de mai sus, el are prozodia bună, dar păcătuiește prin faptul că nu are o poantă originală, tema și motivul abordate fiind întâlnite în multe alte creații umoristice (nu numai în epigrame). Și chiar dacă tema este foarte \"bătătorită\", cel puțin dacă avea o abordare puțin \"altfel\", de nuanță, tot era ceva...
Deoarece aveți o oarecare ușurință în versificare și dovediți că ați înțeles elementele cele mai importante ale mecanismului epigramatic, eu cred că vă mai trebuie, deocamdată: mai multă lectură, antrenament la construirea de epigrame de sine stătătoare, cu cât mai multe tipuri de poante (și cât mai originale), eventual și participarea la un cenaclu. Mi-am spus părerea și îndemnat de un catren al dumneavoastră, în care vă plângeați că nu simțiți sprijin la \"Atelier\".
Cu același respect, vă mai aștept,
Cornel Rodean

Atenție, Ioane, că, unele mătuși dezinformează...

Când spun că este de argint,
Mătușile matale mint;
De fapt, brățara-i un tezaur,
Proverbul spune că-i... de aur.

Mătușa mea ar fi spus așa:
\"Meseria-i o brățară...
De-aur, zice o mătușe,
De-aia, \"meșteri\", duși \"afară\",
Vin acasă cu cătușe.

În opinia mea, această epigramă, așa cum ai postat-o, cu excepția problemei cu \"argintul\", are o poantă bună și prozodia foarte bună. În schimb, epigrama aceea cu ultima clasă și cu varul, tot în opinia mea (nu mai comentez acolo, că oricum, m-am hotărât să \"comentez\" mai puțin), are o poantă EXCEPȚIONALÃ, dar prozodia slabă (mare, mare păcat!).
Cu aceeași neslăbită prietenie,
Cornel

Vali,
Problemele pe care le pui în ultimul tău comentariu au răspunsul în comentariul meu anterior, dar mai spun o dată:
1. Dacă Marian Dobreanu nu ar fi postat punctajele de la concurs, aș fi aflat că epigramele mele au fost clasificate destul de bine din informarea pe care mi-ar fi făcut-o confidențial, așa cum susțin eu că este bine să se facă.
2. Ți-am promis în comentariul anterior că putem discuta detalii la telefon sau prin e-amil; chiar acum iti voi trite un mesaj.
Pe de altă parte, apropo de nedumerirea ta cu epigramele apreciate mai bine sau mai putin bine, nu se pot da prea multe explicații și justificări, gândește-te că au fost 312 epigrame notate de 5 evaluatori; ce ar fi să explici cum s-au dat 1560 de note? Apoi, mergând puțin mai departe (exagerând, bineînțeles), afișând clasamentul general, cineva clasificat pe locul 78 ar putea cere să postez toate cele 312 epigrame, să vadă de ce a ajuns el pe ultimul loc...
Spun toate astea păstrându-mi răbdarea caracteristică, nu mă deranjează să dau explicații, lămuriri etc. dar... deja cred că acordăm prea mare importanță problemei...
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Putea să se aleagă praful,
Da-ȚI mulțumim - o Doamne! - într-un glas,
Că ai luat doar epitaful...
Epigramistul nostru a rămas!

Să te țină Dumnezeu, Ioane, dar să nu-ți moară nici creațiile, zic eu...

Cornel

Maestre Diviza, mi-e rușine să recunosc dar, trebuie să spun că nu am înțeles cine este \"nebunul țap\", de aceea nu am schițat un răspuns până acum; mai lăsați-mi ceva timp de gândire și de documentare.
Doamnă Vasilica, mă bucură faptul că treceți din când în când pe la scrierile mele. Cu dumneavoastră nu cred că este elegant să mă angajez într-un duel pe probleme de \"bărbat norocos\", sau \"bărbat cocoș\", pentru că, dacă intrați în impas, nu prea sunt multe femei pe acest site care să vă susțină, în schimb ați văzut câți epigramiști bărbați ar putea să sară în ajutorul meu.

Țara noastră, de-o cutreieri,
Nu-i nici mare, nu-i nici mică,
Dar conține-atâția greieri
Că de-a dreptul te... furnică.
(Sorin Olariu)

În România, greierașii, cică
Sunt dirijați \"de sus de tot\", de-o loază;
Normal că păru-n cap ni se ridică
Și-avem niște furnicături... de groază!

Cornel

Văd, acum, că minunata cronică a lui Noni Gagniuc începe cu mine, de aceea mă simt dator să-i mulțumesc și, totodată, să dau câteva explicații.
Deci,

Cum a fost (pastișă după un fragment din cronica de mai sus)

Zi splendidă de toamnă. Mă întorc de la București, unde am fost cu treburi personale... dar și cu soția. Pe Dealul Negru cobor din Dusterul meu la fel de negru și văd că în stânga mea este parcat tot un Duster, de Constanța, alb, negru de noroi. La terase e plin de mici. Doar unul mare, Noni Gagniuc. Micii sunt lungi și groși. Și totuși, lângă Noni văd unul lung și subțire, Ionuț Țucă. Bucuros de surpriză, mă apropii de ei, ne prezentăm, ne pupăm și mă așez la masa lor împreună cu soția. Noni începe să mă laude, probabil ca să-mi „crească acțiunile” în fața consoartei. Dezastru total! Tot drumul de întoarcere aceasta mi-a reproșat: „Aha, deci de-aia nu faci tu nimic prin casă, că te ții de epigrame, de reviste, de internet, de regulamente!” Țucă, la fel de neinspirat și probabil tot din aceleași considerente, recită două epigrame din creația mea. Continuă gafa și o întreabă pe nevastă-mea dacă le știa. Ea confirmă, din politețe și ca să scurteze discuția dar, imediat, profită de câteva secunde în care Noni o vrăjea pe o chelneriță mai grasă decât el, iar Țucă se chinuia să-i înțeleagă poantele și îmi șoptește printre dinți: „Credeam că numai voi, ăștia trecuți de o anumită vârstă vă țineți de prostii, dar văd că i-ați influențat și pe tineri!” Comandăm, toți, mici. Noni, în plus, ciorbă de burtă, deși burtă are destulă. Eu îmi termin rapid porția de 4, soția pe cei 2 ai ei, Noni rade tot în câteva secunde (ciorbă și mici), în timp ce Țucă întoarce de pe o parte pe alta primul din cei 2 mici din farfurie, nefiind hotărât de unde să-l apuce și plângându-se că nu îi va putea răzbi pe amândoi. Bineînțeles că primește ajutor de urgență de la confratele constănțean, care îi curmă, pe loc, chinul. Ne despărțim, ei pleacă spre Vâlcea, noi ne mai oprim la niște mici... cumpărături.
Deși a fost o întâlnire plăcută, am rămas cu o senzație de neliniște, aducându-mi aminte că Noni era foarte stresat înainte de urcarea în mașină. Calcula întruna câți kilometri sunt de la Vâlcea până la Dealul Negru, în cât timp se parcurge drumul respectiv, se uita în mapă la programul festivalului și tot nu-i ieșea ceva, bolborosind: „Măi frate, păi dacă după terminarea festivalului mâncăm dimineața la hotel și plecăm apoi spre casă, înseamnă că atunci când voi ajunge pe Dealul Negru nu o să-mi fie foame deloc, nu o să pot mânca decât două porții de ciorbă. Sau mai bine 5 mici?”
Toate cele de mai sus sunt reale. Pot fi confirmate de Ionuț, care este ditai procurorul și nu minte... înafara serviciului, precum și de soția mea care confirmă orice m-ar discredita.
Am zis!
Cornel

Nelule, ai afirmat ăn comentariul tău: \"Eu cred ca un astfel de poem trebuie sa puna pe ganduri.\"

Nu dragule, tocmai asta este problema! Eu am înțeles că haikuul nu trebuie să te pună PE GÂNDURI ci să sugereze SENZAȚII. Mai mult, el nu trebuie să oblige la CONCEPTUALIZARE, nu trebuie să te ducă la RAȚIONARE LOGICÃ.

Eu, regulile le-am cam înțeles; ce nu înțeleg este însă dacă ele sunt acceptate, cel puțin în comunitățile (cenacluri, redacții, organizatori de concursuri ș.a.m.d.) din țara noastră, de acum.
Cornel

Liviule, păi tocmai asta este problema. Ce te faci dacă \"nu ai ritmul în sânge\", dacă nu ai \"ureche\"? Ți le formezi, ți le educi! Și apoi, nu este chiar atât de greu să urmezi acei pași, la o producție scurtă, de mărimea unui catren. Domnul Ruse, după cum am arătat și eu, a reușit să-și îmbunătățească primul catren și, într-adevăr, în această variantă nu mai are nimic \"deranjant\", cum spui și tu. Dar, doar după ce l-am atenționat eu, pentru că, în prima variantă s-a grăbit, l-a postat fără verificare. Și apoi, eu nu m-am referit la orice creație. Știind că domnia sa vrea să se perfecționeze în domeniul epigramei, în care ritmul, rima și măsura trebuie să fie fără niciun cusur, mi-am spus părerea, după ceea ce am mai văzut și eu pe la alții (este valabilă problema și la catrenul de mai sus, fiind o creație foarte scurtă).
Cu prietenie,
Cornel Rodean

Dragă Alexandre, ți-o spun cu toată sinceritatea, în opinia mea, tu ai stofă de umorist. Ți-am citit și apreciat și replicile date altor epigrame și se vede că ai spirit de observație, inteligență, simțul umorului și ai priceperea de a crea poante, dar, poți să mai lucrezi pentru îmbunătățirea prozodiei și a exprimării.
Referitor la epigrama de față, la primul vers ar fi o mică problemă de ritm, în sensul că, în mod firesc accentul trebuie să cadă pe cuvântul \"cel\" nu pe cuvântul \"pe\", astfel că eu propun schimbarea ritmului, din trohaic în iambic, la toate versurile; o variantă a epigramei ar putea arăta așa:

Pe cei care-au scumpit uleiul
Nici Dumnezeu să nu îi ierte,
Că noi mâncam răbdări prăjite
Și vom mânca, de-acum, doar... fierte.

Salutare, Nelu Gârda!
Nu am comentat de ceva vreme epigrame pe "Agonia" dar, de data aceasta... NU MÃ POT ABȚINE!!!
În plus, cred că ar fi cinstit să spun că de mult timp nu am fost atât de șocat (în sens pozitiv) la citirea unei epigrame și - slavă Domnului - în ultimii ani, datorită activităților în care sunt angajat, citest destule.
Adică, ultimul catren mi se pare foarte, foarte interesant! Sper, din toată inima, ca și alți confrați să aprecieze la fel! Mai sper ca nu cumva să ne spună cineva că ceea ce Nelu Gârda spune MAGISTRAL în catrenul respectiv, a mai spus-o vreun mare filozof, sau nu știu ce gânditor sau eseist.
Textul mai cuprinde trei epigrame, despre care spun pe scurt:
- la prima cred că sintagma "moș bătrân" este pusă intenționat; dacă este așa, e discutabilă (eu nu mă pronunț dacă e bine sau rău), dacă nu a fost intenție se poate corecta ușor:
- a doua are o pistă și un mecanism al poantei ușor bătătorite, în opinia mea;
- a treia are două poante, una pe parcurs, prin comparația "bătrânețea scrie drame, bătrânii scriu epigrame" și una finală, interesante ambele, dar aș mai fi umblat puțin la semnele de punctuație, pentru mai multă claritate; în orice caz, înainte de ultimul vers ar trebui să ne oprim (s-ar cere punct și virgulă, sau puncte de suspensie după al treile vers).
Felicitări, din toată inima, pentru ultimul catren!!
Cornel

Dane, și tu meriți felicitări pentru că ai reușit 4 catrene onorabile la astfel de teme.
Mie mi se par toate construite îngrijit, cu prozodia foarte bună și cu poante drăguțe, toate cam la același nivel.
Ca o observație, în loc de \"Multe vei găsi, minuni, De colinzi prin astă țară:\" eu aș fi scris \"Vei descoperi minuni, De colinzi prin astă țară:\"
Apropo de această epigramă (\"Alice în Țara Minunilor\"), inițial aș mai fi cârcotit puțin în ideea că la noi în România nu prea avem țestoase (sau, cel puțin nu sunt chiar așa, peste tot, la vedere, \"de colinzi prin astă țară\"), dar, mai în glumă, mai în serios, tot eu îmi răspund, cu o întrebare: \"Da ce, prim-ministru avem?\".
Numai bine!
Cornel

Domnule Diviza,
Ai spus odată într-un comentariu (și eu țin minte ce spun maeștrii), că dacă analizezi umorul, îi tai tot farmecul, dar te rog să mă înțelegi, că am de îndeplinit rugămintea unui coleg de-al nostru (Norea), care, apropo de truda mea de a posta câteva note de studiu (\"Învățăm împreună\"), îmi sugera că ar fi bine să dau cât mai multe exemple pozitive și negative de pe site. Profit de faptul că matale ai \"rating\" foarte mare și atrag atenția cititorilor că, în catrenul pe care l-ai postat este ilustrat în mod magistral ritmul anapestic, foarte rar folosit în epigramă. Nu numai că este perfect realizat, dar măsura versurilor cuprinde picioare complete. Deci, în fiecare vers, alternează regulat, ritmic, câte trei grupe de silabe (picioare) formate fiecare din trei silabe, având primele două silabe neaccentuate și a treia accentuată.
O să scriu silabele accentuate cu litere mari, pentru a ilustra mai bine ce am spus:

\"în-țe-LEAP-tă po-VA-ță le DAȚI
ce-lor TI-neri me-REU hă-me-SIȚI:
în-vă-ȚAȚI, în-vă-ȚAȚI, în-vă-ȚAȚI!...
că de LU-cru ori-CUM nu gă-SIȚI!\"

Excepțională, în opinia mea și poanta! Scuză-mă că te-am folosit pe post de \"material didactic\"
Cornel!

Acest canibal pisălog,
Mă-ajută pe mine-ntr-un fel:
Citindu-ți catrenul, te rog,
Să-mi faci cunoștință cu el!
(n.bun)

Slabe speranțe, Nae, îți fac degeaba cunoștință cu el

Ți-am spus că se hrănește \"ca la carte\"
Deci, chiar de ar avea stomacul gol,
Te-ar evita și ar fugi departe,
Că nu vrea să consume... alcool.

Cornel, onorat că pot să fac o glumiță pe seama unui maestru.

Retrag cuvintele ce-am spus,
Tu ești de actualitate,
Iar din catrenul de mai sus
Contest un singur lucru – „poate”
(Florin)

Ți-am pus o minge la fileu
Prin versurile mele toate,
Că-s generos - așa sunt eu -
Iar tu îmi ești prieten... (poate?!)
Cornel

Câteva răspunsuri:
Ioan Toderașcu
1. Nu știam că aveai dreptul să fii invitat, iar noi ți-am luat acest drept. Cum poți pretinde unei gazde să te invite neapărat la o petrecere? Este vorba aici, cel puțin de un tupeu fantastic, ca să nu folosesc alte cuvinte cu care nu prea sunt obișnuit. Organizatorii au dreptul să își stabilească strategiile, obiectivele unei activități și față de acestea să invite la activitate pe cine cred ei și te asigur că nu Rodean singur a stabilit aceste elemente, ele au rezultat în urma unor discuții și consultări îndelungate cu mai multe persoane, nu numai din cenaclul organizator. Ce e rău prin faptul că participă la aceste activități și unii mai tineri sau începători? Ce e rău în faptul că vrem să atragem și alte personalități, din diferite medii către epigramă?
2. Cei care mă cunosc (cu siguranță tu nu faci parte dintre ei) știu că eu nu am purtat ranchiună niciodată, nimănui și nu pot avea astfel de sentimente. Ești într-o imensă eroare din acest punct de vedere, asta mă doare cel mai mult!
3. În ce \"cooperativă\" am intrat eu? Ce cooperativă ar fi organizat premierea lui Țucă, a lui Cristian și a lui Bălăceanu, când foarte aproape de ei, dar mai jos în clasament, sunt nume grele ale epigramei românești? Tocmai asta este dovada că sunt cinstit!
Florin și Nelu,
Mulțumesc pentru trecere.
Vali,
Te rog nu mai vorbi de epigrame câștigătoare, doar am explicat în informare că am premiat epigramiști, pentru grupajul de 4 epigrame. De la colegii agoniști ai citit doar ce au postat. De exemplu, unul dintre ei are două epigrame postate, dar din cele nepostate una a luat note mici, deși, per global s-a situat aproape de podium. Și tu ai fost în partea de sus a clasamentului, ai avut două epigrame cu note foarte mari, dar celelalte două cu mai mici. Deci, este greu să faci comparații, dacă nu le-ai citit atent pe toate cele 312 epigrame din concurs și chiar și așa ar fi fost foarte greu.
Dane,
Mulțumesc pentru intervenția de bun simț, logică și argumentată.
Laurențiu,
Ai dreptate, ca de obicei, și aici. O singură obiecție, dacă am înțeles bine o observație de a ta. Am trecut agoniștii apropiați de podium și în ordinea punctajelor, citez din informare: \"Ioan Toderașcu, urmat de Grigore Chitul, Vali Slavu, Nicolae Bunduri, Petru Ioan Gârda\".
Pentru toți:
Recunosc faptul că am făcut o seroare, asta din dorința exagerată de a respecta regulile. Adică, noi am stabilit de la început, să dăm 4 premii pentru concursul de epigrame și 3 speciale. Văzând însă că Toderașcu este pe locul 6 sau 7 și știind cât este de înnebunit după premii, trebuia să schimb regulamentul și să mai dau câteva, astfel încât să primească și el ceva. Clasamentul nu ar fi fost viciat, pe mine m-ar fi costat doar vreo 3 milioane de lei vechi pe care le-aș fi pus din banii mei (oricum nu ar fi contat pe lângă multe alte milioane pe care le-am cheltui din rezervele personale pentru această activitate), dar... nu am fi avut aceste discuții, în anumite părți, jenante...
Vă mulțumesc tuturor!
Cornel

Grupaj foarte bun, în opinia mea, mie cel mai mult mi-au plăcut \"Zebra\", \"Toba\" și \"Țapul\"; mi-a plăcut și ritmul în picioate trisilabice (dactilic) de la \"Valsul\", deși aici, dacă trebuia să fie o \"definiție epigramatică\", cred că e mai mult definiție și mai puțin epigramatică.
Câteva scurte observații la celelalte, dacă mi se permit, în varianta includerii într-un viitor volum, sau pentru exploatarea în alte scopuri:
- la \"Lui Sorin Cocoș\", nu este vorba de Dorin Cocoș?
- la \"Șarpele\", mai bine cred că este \"de aripioară sau picior\", că nu toate animalele mișcătoare au \"și\" una \"și\" alta; este și o greșeală de tastare la \"aripioară\";
- la \"Țiganul\", atenție la prejudecățile de discriminare (se poate interpreta);
- la \"Urechea\", dacă nu se pune \"nu la ace\" între paranteze, sau paranteze orizontale, atunci se poate interpreta că negația este valabilă și pentru om și alte dobitoace, și atunci, în versul următor ar trebui să se înceapă cu \"Ci\"; apoi, nu se spune \"chetoare\" ci \"cheotoare\", sau \"cheutoare\", ceea ce dă peste cap ritmul și măsura;
- la \"Zebra\", deși mi-a plăcut cel mai mult, cred că ar fi fost și mai valoroasă dacă în întrebarea \"ce vrei\", \"ce\" ar fi fost accentuat; în privința pronunțării lui \"printre\" cu accentul pe a doua silabă, am văzut că \"se poartă și la case mai mari\", trag concluzia că nu ar fi cine știe ce problemă.
În general, catrenele arată, totuși, foarte bine, în opinia mea. În particular (sau în special), depinde de cine citește și de câtă răbdare are să caute printre rânduri...
Cu aceeași prețuire,
Cornel

Da' cu ce seamănă?
(Ica)

Ți-aș spune, dragă Ica,
Mi-ar fi chiar foarte-ușor,
Dar, nu te-ncearcă frica,
Deloc, de procuror?

Cornel

Excepțională ideea!
În plus, remarc în mod deosebit, filozofarea despre "prețul" devenirii unui poet, apoi analogia cu șervețelul, versurile "Țigara și-aprindea apoi cu ele, Și astăzi epigramele sunt scrum." (deși eu aș fi scris "Țigara-și aprindea").
Mi-a plăcut, de asemenea structurarea foarte clară.
Cârcoteli:
1. Versurile "Și-am constatat că dacă n-ai talent, e
Neapărat nevoie de o muză" (discutabilă ideea).
2. Mici scăpări de ritm (încă, până) - acceptabile, totuși.
În concluzie, pentru idee, pentru structură, pentru claritatea și firescul expunerii, pentru prozodia foarte bună, o stea din partea mea.
Cornel