Proverbul și realitatea

Care este adevărul?
Am postat epigrama \"Proverbul și realitatea\", sub forma actuală și a fost afișată pe prima pagină. Am modificat-o pentru a fi mai concret( am considerat eu), sub forma:
Meseria-i o brățară...
de argint zice-o mătușe.
De-aia \"meșteri\" duși \"afară\",
Vin acasă cu cătușe.

A fost trecuta la \"Atelier\". Am revenit la forma inițială și a fost trecută din nou la \"Atelier\". Care este adevărul? Nu mai înțeleg nimic! Eu sunt încă un diletant și mai greșesc... dar dumneavoastră?
Mă învrednicește cineva cu un răspuns?
Eu aștept.
Să auzim de bine!
Ion Ruse

Eu am aprobat textul prima oară.

\"mătușă\" este forma corectă. Nu așa era scris?

in textul inițial, pe care am înțeles că l-ați aprobat dumneavoastră, am scris \"mătușe\" și nu \"mătușă\" și vă asigur că nu am greșit nici unul dintre noi, pentru că:

Mătușe(-e),s.f.1- Tanti, țață, tușă. -Adresare populară respectuosă față de o femeie. Var.(fam.) tușe.DEX.
Cum rămâne?
Cu stimă,
Ion Ruse

Păi cum să rămână?! O să îmi anuț colegul care a făcut încadrarea...

Atenție, Ioane, că, unele mătuși dezinformează...

Când spun că este de argint,
Mătușile matale mint;
De fapt, brățara-i un tezaur,
Proverbul spune că-i... de aur.

Mătușa mea ar fi spus așa:
\"Meseria-i o brățară...
De-aur, zice o mătușe,
De-aia, \"meșteri\", duși \"afară\",
Vin acasă cu cătușe.

În opinia mea, această epigramă, așa cum ai postat-o, cu excepția problemei cu \"argintul\", are o poantă bună și prozodia foarte bună. În schimb, epigrama aceea cu ultima clasă și cu varul, tot în opinia mea (nu mai comentez acolo, că oricum, m-am hotărât să \"comentez\" mai puțin), are o poantă EXCEPȚIONALÃ, dar prozodia slabă (mare, mare păcat!).
Cu aceeași neslăbită prietenie,
Cornel

Vorba filozofului popular:
\"Dom\'le dacă e, e!\"
Cu aceeași stimă,
Ion