Epigrame trimise la Festivalului Național de Epigramă „Nicolaus Olahus”- Sibiu, 2010

4 e de antologie.

Mulțumesc pentru comentariul elaborat! :))

Un salut de la Tataia, ieșeanul Vali! Faci pași, nu glumești pe arena epigramei și m-am bucurat de succesul de la Alba; am citit și reportajul tău iar pozele m-au bucurat mult, că am putut să mai privesc figurile confraților în voie, nu ca pe \"timbrele\" fotografice ce se publică la alte competiții. Referitor la cele patru catrene trimise la Sibiu: nu m-au entuziasmat cele la temă care se bizuie pe locuri comune în dulcea epigramă românească. În schimb cele la liberă alegere, jos pălăria, îndeosebi ce privind familia fericită: gradată inspirat spre poanta extraordinară. Halal!

Tataie, vă salut și eu și vă mulțumesc pentru semn! Mă bucur că articolul meu despre festival v-a plăcut. Păcat că printre prietenii dragi de pe site pe care i-am cunoscut la Alba nu ați fost și dumneavoastră.
Revenind la epigramele cu pricina, și eu sunt de părere că mai reușite au fost epigramele la temă liberă, decât cele la tema impusă. Prima la temă liberă a fost construită mai bine, dar am vrut s-o transform în amfibrah (prietenii știu de ce !).
Vorba dumneavoastră, halal să-mi fie !
:)

Se pare că 4-3-1-2 e opțiunea unanimă. Cu 3 ai greșit dacă era într-un ritm bisilabic (mai bine construită) și ai trecut-o în amfibrah - după câte știu, Cornel nu a fost în juriu ! :)
Chiar ar fi interesant cum arăta în prima variantă.

P.S. Cu Tataia ai avut noroc, a văzut direct pozele mărite. Altfel îți zicea și el ceva de \"timbrele\" postate inițial. :))

Cu tot respectul, eu aș merge pe varianta 4-3-2-1, pentru că poanta de la prima epigramă e cam loc comun.

Da, Dane, noroc cu tine că nu a văzut Tataia „timbrele”.
Uite că 4, 3, 1, 2 nu e opțiunea unanimă. Gică (pardon, Ghiță) contra are altă părere. Perfect valabilă, trebuie să recunosc.

Sărmanul soț

E fidel, dar dă semnale
Că nu s-a maturizat
Și rămâne agățat
Doar de poala mamei sale.
E.S.

aceste bijuterici, la a doua, dacă poanta e originală (eu nu am mai auzit-o) se poate încadra la geniale. Prima, deși poanta e rutinată, ai tratat-o inteligent, mai ales că rămîne în actualitate pînă la dispariția vecinilor de pe planetă.
Aș cîrcotcodăci doar pe faptul că ideile sunt puțin \"trase\" la temă, (întîmplarea avînd o arie extrem de largă în nostra vita, se pot găsi multe chichițe dibace) adică ideile se pot folosi și în alt context iar în același context se pot introduce alte idei, cu același efect.

Poetul, pentru-a doua oară tată,
E mult mai bucuros ca prima dată,
Când tată devenise-ntâmplător,
Având vecinul drept de autor.


Imaculată coală de hîrtie
E scumpa și frumoasa lui soție,
Iar barzii toți se-ngesuie de zor
Spre-a o-nsemna cu pixurile lor.

(Chiar unii urmăresc, prin xeroxare
S-o tragă în mai multe exemplare)

Floriane, referitor la epigrama „Unuia care prețuiește adevărul”, îmi place să cred că poanta este originală. Îmi venise mie ideea de a valorifica acest joc de cuvinte: să ocolești ceva pentru a nu călca ceva-ul respectiv în picioare. Acel ceva m-am gândit să fie dreptatea și a ieșit o primă variantă:

Unor judecători

Dreptatea este o valoare
În tagma judecătorească;
Decât s-o calce în picioare,
Preferă să o ocolească!

Și cum, absolut din întâmplare, aveam nevoie de o epigramă pentru Sibiu, am tras-o pe aceasta la temă. Așa că obiecția ta e îndreptățită.

Îți mulțumesc pentru trecere! Mi-a plăcut la nebunie titlul comentariului tău.
Domnule Sfichi, și dumneavoastră vă mulțumesc!

Unor judecători

Dreptatea este o valoare
În tagma judecătorească,
Decât s-o calce în picioare,
Preferă să o ocolească!
(Vali Slavu)

Și totuși am schimbat un punct și virgulă (la capătul versului 2)
Încântat de cunoștință
E.S.

A fost o dragoste la prima vedere pentru epigrama dv.
Privind-o mai insistent, îmi dau seama că ar fi bine dacă ați modifica puțin începutul versului 2, adică să-l inlocuiți pe \"în\" cu \"și\". În epigramă fiecare cuvânt contează, chiar și unul monosilabic. Cu această modificare minimă epigrama dv. ar suna astfel:

Unor judecători

Dreptatea este o valoare
Și tagma judecătorească,
Decât s-o calce în picioare,
Preferă să o ocolească!
(Vali Slavu)

Cu bucuria revederii,
E.S.

Post scriptum
Câteva zile voi lipsi de pe site.

Recunosc că varianta propusă de dumneavoastră e mai bună, deoarece rezolvă lipsa subiectului. Mulțumesc!

Vali,
Și mie mi-a plăcut foarte mult ultima.
Dane,
Nu atât pentru tine (de care m-am desparțit foarte de curând și cunoști situația), cât pentru ceilalți spun că am fost în juriu, bineînțeles! Cum să nu fiu, din moment ce eu am fost organizatorul concursului și al tuturor celorlalte acțiuni din festival?
Mâine dimineață postez o informare despre concurs și despre participarea agoniștilor.
Succes în continuare!

Foarte, foarte bune! Felicitari! Si bafta si mai departe!

Cornel, dacă nu-ți cer prea mult, poate îți vei face timp să afișezi clasamantul. Spuneai că am fost aproape de podium, aș vrea să știu cât de aproape.
Oliviu, sunt onorată de aprecierile tale!

Am mai spus-o, s-a mai discutat și repet, că mie NU mi se pare corect să afișez pe internet clasamentul complet cu cei 78 de participanți, din simplul motiv că nu este elegant pentru cei care sunt la coada listei.
Se știe că în multe țări civilizate, nici listele de la concursurile de admitere în facultăți nu se afișează public, din același motiv. Să presupunem că o personalitate marcantă din domeniu este clasificat mai slab la un concurs, mai în partea a doua a listei (este posibil, nu te grăbi să ataci această variantă); ce facem, îl arătăm cu degetul tuturor utilizatorilor de internet, îl criticăm pentru notele mici obținute și îi recomandăm să se mai perfecționeze?
La Sibiu nu a fost un concurs la care au participat doar câțiva membri ai unui site sau ai unui grup restrâns ci toată floarea epigramei românești, oameni cu personalitate marcantă, între care unii și cu orgolii...
Eu nu afișez deci clasamentul complet, dar fac de câțiva ani ceva mult mai greu și care nu prea s-a făcut până acum la alte concursuri. Iată spre exemplu, ieri și alaltăieri am transmis TUTUROR celor 78 de participanți mulțumiri și o informare despre concursul la care au participat, exceptându-i pe cei care au primit mulțumirile și informarea la Sibiu. Întâi le-am transmis celor puțini care au adresa de e-mail și, în continuare, celor mulți, cu care, individulal am stat de vorbă (prioritar pe telefonul mobil, ca să nu le deranjez familia) despre concurs; nu a fost ușor, dar nu îmi pare rău. Nu mai spun ce multe urmează să fac în continuare în aceeași idee...
Eventual mai discutăm prin telefon sau e-amail.
Cornel

Dacă Marian Dobreanu nu ar fi trimis prin mail rezultatele concursului de la Târgu Jiu, ai mai fi scris despre epigramele tale „cică au fost clasificate destul de bine”? De fapt, ai folosit o figură de stil, epigramele tale fiind clasate foarte bine, pe un onorabil loc 8/53.
De ce să vorbim la general: „două epigrame cu note foarte mari, dar celelalte două cu mai mici” (care două or fi?)?
Am înțeles că nu e momentul să-ți mai dau și eu „teme” de făcut, fiind și așa destul de ocupat. Dar, poate, când vei avea timp vei găsi o modalitate de a-mi satisface această curiozitate…

Vali,
Problemele pe care le pui în ultimul tău comentariu au răspunsul în comentariul meu anterior, dar mai spun o dată:
1. Dacă Marian Dobreanu nu ar fi postat punctajele de la concurs, aș fi aflat că epigramele mele au fost clasificate destul de bine din informarea pe care mi-ar fi făcut-o confidențial, așa cum susțin eu că este bine să se facă.
2. Ți-am promis în comentariul anterior că putem discuta detalii la telefon sau prin e-amil; chiar acum iti voi trite un mesaj.
Pe de altă parte, apropo de nedumerirea ta cu epigramele apreciate mai bine sau mai putin bine, nu se pot da prea multe explicații și justificări, gândește-te că au fost 312 epigrame notate de 5 evaluatori; ce ar fi să explici cum s-au dat 1560 de note? Apoi, mergând puțin mai departe (exagerând, bineînțeles), afișând clasamentul general, cineva clasificat pe locul 78 ar putea cere să postez toate cele 312 epigrame, să vadă de ce a ajuns el pe ultimul loc...
Spun toate astea păstrându-mi răbdarea caracteristică, nu mă deranjează să dau explicații, lămuriri etc. dar... deja cred că acordăm prea mare importanță problemei...
Cu aceeași prietenie,
Cornel