Rodean Stefan-Cornel

"...deși făceam parte din lotul echipei C.D.Loga nu am făcut deplasarea la Arad, deoarece am fost corigent la Limba Română..." (Mitru)

Paradoxul corigentului la limba română

Româna pentru tine-a fost motiv
Să te ratezi ca bun voleibalist
Și, culmea, nu ai devenit sportiv,
Dar scrii și speri să fii epigramist...

Variantă pentru versul al patrulea:
"Dar ai putut s-ajungi epigramist..."

Cornel

Vali,
Fiind preocupat de istoria fenomenului epigramatic și eu am întâlnit, în cercetările mele, caiete de cenaclu și diferite selecții de epigrame din anii 70-80 și mă bucur să văd că unele constatări făcute de mine se regăsesc și în aprecierile tale referitoare la documentul invocat aici. Să avem în vedere că la vremea respectivă temele politice erau inexistente, cele sociale referitoare la criză, la sărăcie, la cozi, la căldură etc., de asemenea... așa că rămâneau puține teme și motive de exploatat. Cu atât mai valoroase sunt catrenele care au rezistat timpului. Și bineînțeles, cu atât mai de apreciat este efortul tău, că ai reușit să le găsești pe acestea!
Adaug satisfacția de a găsi în selecția ta și doi sibieni (Florea Savu și Nicolae Halmaghi-Scoreanu).
Numai bine!
Cornel

În comentariul meu la primul episod încercam să arăt câteva calități ale textului și ale autorului; acum, mai pe scurt, voi sublinia că lecturarea textului de mai sus m-a încântat, de asemenea. Mai remarc doar ceva, apropo de personajul principal al acestei a doua părți: dacă, de regulă, comportamentul "fițos" și arogant la volan al copiilor de bani gata sau al "interlopilor" ne enervează, iată cum, același comportament, la o femeie, poate produce zâmbete.
Felicitări! Aștept continuarea!
Cornel

Este un reportaj (articol, cronică) exact cum cred eu că trebuie, adică:
- se adresează atât agoniștilor, cât și altor cititori;
- cuprinde atât informații utile, tratate obiectiv, de reținut pentru istoria epigramei, cât și impresii personale, prezentate cu mult farmec;
- textul este exact cât trebuie de lung, astfel încât să fie cuprinzător dar să nu plictisească;
- îmbinarea dintre text și imagine este foarte inspirată;
- acele amănunte "de can-can", de care parcă amintea și un alt comentator, nu sunt întâmplătoare, ele completează, întregesc informațiile principale și contribuie la impresia generală pe care vrea autorul să o creeze.
Am o mică obiecție:
Dane, dacă tot m-ai prezentat ca martor al "festivității de premiere" a lui Florian Abel, de la Urziceni, să știi că înmânarea diplomei nu a avut loc pe șanțul de pe marginea drumului european ci într-un luxos restaurant (am și fotografia care imortalizează momentul, dar nu este prea reușită ca să fie postată). Sau... e vreo poantă care mi-a scăpat mie?
Felicitări, Dane!
Cornel

Și totuși, a murit un om! A face bășcălie de el tocmai în ziua înmormântării mi se pare total nepotrivit (ca să nu folosesc alte cuvinte, care, de altfel, îmi cam stau pe limbă, sau pe vârful degetelor, deasupra tastaturii).
Referitor la comentarii (nu am reținut cui aparțin):
Trimiterile la moartea lui Boc (tatăl prim ministrului) și exprimarea clară a regretului că nu a murit "cine trebuia" precum și la "nea Ion" (exprimarea de regrete că nu l-a luat pe el moartea) mi se par de-a dreptul condamnabile. Nu se face așa ceva în epigramă!
Rămân același prieten al lui Nelu Gârda și al celorlalți agoniști, dar tocmai de aceea trebuia să spun ce gândesc.
Cornel

Încântat de ce am citit!
În primul rând, cele trei personaje sunt creionate exepțional, în cuvinte puține și, ceea ce mi se pare și mai interesant este că ele se definesc și se caracterizează singure, prin ceea ce vorbesc sau fac.
Apoi, autorul demonstrează că este un fin cunoscător al universului copilăriei moderne (care se întretaie devreme cu adolescența), specifică mileniului trei, relațiile dintre "monstrul mic" și bunica, obligată să penduleze între tradiționalism și modernism făcând deliciul cititorului.
În fine, trebuie să evidențiez un umor de cea mai bună calitate, realizat atât prin situațiile create, cât și prin măiestria dialogului și prin întreg limbajul folosit. Mi-au plăcut în mod deosebit: "Ochii ei, pe vremuri de un albastru întunecat, acum decolorați de telenovele"; "Rămâne câteva secunde strângând iPhone-ul la inimă, apoi se repede la bătrânul și de nădejde telefon fix."; scena în care bunica se pregătește, cu emoție să-i ducă la cameră mâncarea nepotului; "...dragonul îi rânjește diabolic, în timp ce ochii de smarald incandescent o fixează nemiloși prin aburul fierbinte al supei de pui."; "Bunica dă deoparte un chilot de pe birou și pune în locul lui tava".
Nu pot anticipa de pe acum care este tragedia familiei Gojan (asta, pentru mine, este încă o dovadă că proza e foarte bună), dar tragedia noastră, a cititorilor este că trebuie să așteptăm (nu știm cât) finalul povestirii, căreia îi prevăd o poantă magistrală.
Felicitări și, chiar dacă acțiunea se petrece în Gruia (adică acasă la CFR Cluj), eu strig tare: "Hai Steaua!" (adică steaua de evidențiere a textului).
Sunt și câteva scăpări la redactare, care pot fi corectate: "veni astăzi de la școală", nu "de școală"; corect este "așază" nu "așează"; trebuie scris "niciun", nu "nici un"
Cornel Rodean

În loc de "Am ales a treia variantă" se va citi "Am ales a patra variantă".
Cornel

Vali, Laurone, Ioane,
Mulțumesc pentru lectură, opinii și felicitări.
Referitor la epigrama discutată, eu am avut de ales între 4 variante: prima cu ultimul vers "normal", construit inițial de mine cam ca în varianta lui Ioan Toderașcu; a doua în care ultimul vers era la fel de lung ca celelalte, în amfibrahic, și se termina cu cuvintele "...banul Mihai" (la aceasta am renunțat aproape de la bun început); a treia, în care ultimul vers era scurt, de 4 silabe; a patra, cu versul scurt format din 2 silabe. Am ales a treia variantă pornind de opinia larg acceptată că versul scurt este limitat doar în sensul că are o lungime maximă admisă de jumătate din cea a versului cu care se împerechează (încrucișează, îmbrățișează). La scurtime știam că se aplică principiul "cu cât mai scurt, cu atât mai bine". Bineînțeles, este o părere, am crezut că așa este de mai mare efect, că poanta cade mai brusc... dar, poate m-am înșelat...
De aceea este foarte benefică postarea și discutarea unor texte pe "Agonia".
Numai bine!
Cornel

Ioane, într-adevăr, este vorba, după cum spui în titlu, de "altă pălărie", dar de aceeași "Mărie", adică, tu tot acela ai fost și la Craiova (sclipitor ca epigramist, amabil, respectuos, modest și generos ca prieten).
Felicitări!
Cornel

Mie, toate epigramele îmi par foarte atent construite, cu poante foarte bune. Interesantă pregătirea poantei la prima, cu sintagme maiestuoase, specifice odei sau madrigalului ("farmecul slovei", "flutură-n vânt", "banii Craiovei"), care vin brusc în opoziție cu un cuvânt dur și dureros de actual ("mafioții").
Și polisemantismul dublat de o abilă comparație de la a doua mi se pare foarte reușit. Prima de la a doua temă ar putea părea, pentru unii, mai "simpluță" și constatativă, dar este o impresie înșelătoare, că de fapt este bine ancorată în temă, apropo de personajele lui Sorescu și de "plecarea" acestora (plecarea spre cimitir, dar și plecarea pentru a intra în istoria literaturii, odată cu includerea lor în ciclul de volume amintit). A doua de la tema a doua are un joc de cuvinte foarte bine găsit (dublu înțeles la cuvântul "lilieci", apoi preluarea unui sens al acestui cuvânt, acela de animal și combinarea lui cu celălalt sens, acela de floare, într-o expresie drăguță); din păcate, întreg eșafodajul este mai mult de dragul găselniței respective, al jocului de cuvinte în sine care, repet, mi se pare foarte inspirat.
Felicitări!
Cornel

Nelu, ai dreptate cu a doua, este "fantezistă" (nu puțin, cum spui tu, ci chiar mai mult) dar eu speram ca acest aspect să contribuie la amplificarea surprizei pe care ai sesizat-o. Despre rezultatele concursului am înțeles că va posta Vali Slavu o cronică, deci așteptăm să anunțe ea premianții.
Dan Prundoiu, aveți dreptate și dumneavoastră, am vrut să aduc și un omagiu Banului Mihai, despre care unii spun că astăzi ar putea face treabă foarte bună, deși alții ar spune că este tot o "fantezie" să speri că în secolul XXI, într-o țară europeană se mai poate instaura ordinea cu ajutorul unei "mâini de fier"...
Dane (Norică), mulțumesc pentru aprecieri.
Numai bine, tuturor!
Cornel

În general mi-au plăcut, cu un plus la prima (interesantă "găselnița", cu tâlc, adevărată și actuală) și un minus la a patra (motivul parlamentarului care doarme și "suge sângele boborului" nu mai este prea atractiv).
Succes în continuare!
Cornel

Da, toate mi se par corect construite, cu poante de efect, dar, referitor la încadrarea în teme, se simte o ușoară încercare de "șantajare sentimentală", prin referirile repetate la epigramiști și la manifestarea în sine. Oricum, o asemenea abordare (pe care nu o critic) este des întâlnită la concursuri.
Felicitări, din toată inima!
Doar atât, deocamdată.
Cornel

Mie, în mod evident, mi-au plăcut mai mult primele două, pentru polisemantismul de la prima și jocul de cuvinte (dublat de polisemantism) de la a doua. Cred că primele două versuri de la primul catren s-ar mai putea lucra pentru claritatea exprimării (istoria a trecut prin ani, sau Craiova?)
Să ne revedem sănătoși!
Cornel

De câte ori văd un text postat de Tataia, o replică sau un alt comentariu semnate de domnia sa, încerc un sentiment de admirație și nutresc speranțe, care, sincer să fiu, mă afectează în lecturarea critică a celor postate. Adică, după ce mă minunez câtă forță are la peste 80 de ani, cât spirit de observație, câtă inteligență ș.a.m.d. și după ce sper să fiu și eu așa peste vreo douăzeci și ceva de ani... ce mai contează... altele (dintre care, unele menționate deja de colegii mei)?
Felicitări și mulțumiri pentru că țineți aproape și pentru combativitatea dovedită în cele mai importante probleme ale breslei.
Cu scuze pentru aparenta suferficialitate a comentariului,
Cornel

Toate mi se par bine construite, cu următoarele observații: la prima, deja poanta este bătătorită și, chiar pe "Agonia" parcă am mai citit, cu câteva luni înainte, ceva asemănător. La ultima, deși catrenul s-ar vrea, cred, un madrigal, cuvântul "păsărică" mi se pare peiorativ. La fel cum afirmația că "x" are o "păsărică", dar "z" care are "stoluri" nu este laudativă...
Sănătate!
Cornel

Ideea poantei de la prima epigramă este EXCELENTÃ, în opinia mea, cu câteva rezerve pe care le-ar putea avea unii istorici (repet, doar unii istorici, specialiști în evul mediu românesc): dacă, într-adevăr, Craiova a avut bani de-a lungul a sute de ani; dacă, într-adevăr, lista banilor Craiovei numără exact 90 de nume.
La a doua, de asemenea, ideea poantei mi se pare foarte inspirată, tâlcurile și polisemantismele sunt reușite și ușor de descifrat; din păcate s-ar putea să fie mulți care nu apreciază faptul că autorul de mai sus (prietenul Nelu Gârda) contribuie și el la intrarea (și consolidarea poziției) în istorie a unei sintagme nu prea fericite, inițiate de cineva nu prea agreat în acești ani; dar, n-ai ce face, așa se scrie istoria!
Poanta de la a treia iar mi se pare foarte reușită, deși se potrivea mai bine primarului din Caracal; în plus, pare riscant să trimiți un asemenea catren (destul de dur) când știi (sau bănuiești) că bugetul festivalului s-a asigurat din fondurile alocate de primar...
Și poanta ultimului catren mi se pare foarte reușită și "foarte la temă".
În concluzie, până aici: poante inteligente, de mare maestru, strict la temă, dar care pot fi apreciate diferit funcție de multe criterii (unele subiective).
Nu credeam că la epigrame semnate Nelu Gârda o să fac ceva aprecieri critice negative la adresa prozodiei, dar o spun totuși:
În opinia mea și (repet, cu același sens), după gustul meu, rimele încrucișate "ar-al" nu sună bine; în plus, în același al treilea catren se repetă, în cuvinte alăturate (într-un mod nu prea plăcut, afectând eufonia) grupurile de sunete "rac - cra - car"; bineînțeles am făcut această observație considerând că merită (adică este vorba de un catren cu o poantă foarte bună, construită într-un frumos ritm amfibrahic și de un autor pe care îl prețuiesc foarte mult).
Numai bine!
Cornel

...o fac eu, că pentru de asta sunt prietenii adevărați.
Dane, jocul de cuvinte "cardinale-cardinali" mie mi se pare interesant, iar "acoperirea" lui în realitate este bine realizată, deci epigrama pare în ordine.
Și totuși, cuvântul "originali" nu este bine poziționat în construcția catrenului, în sensul că nu știm la ce (cine) se referă. Mai concret, de la început și până la sfârșit, subiectul acțiunii îl reprezintă "punctele" (în prima parte este vorba despre punctele cardinale, care se văd în orice țară normală, iar în partea a doua se spune că punctele sunt cardinali, adică sunt reprezentarea cardinalilor, văzuți din vârful bazilicii, de la distanță), iar punctele nu pot fi decât "originale" (nu "originali"). Dacă ai vrut să arăți că sunt originali cardinalii, nu prea rezultă din construcție. Eu cred că acest cuvânt buclucaș a fost pus pentru rimă (oricum catrenul se înțelege și fără el) și, în concluzie, îmi exprim opinia că versul al treilea ar trebui modificat și găsită altă rimă pentru "cardinali".
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Extinzând la scară mare
Generalele motive,
Legea asta e-n vigoare
Și pentru prezervative?
(Laurone)

Este bună ca măsură;
Altfel spus, ea este gajul
Că previne derapajul...
Pe centură.

Cornel

Vali, am citit această poezie de cum ai postat-o, am vrut să comentez pe loc, dar am amânat, deoarece era ceva ce simțeam încă de la prima citire, dar nu eram sigur că voi fi destul de clar. O să spun acum, cu același risc.
Deși îmi mențin opiniile inițiale, fără să mă las influențat, o să mă refer și la comentariile colegilor.
Și mie mi-a plăcut lectura și nu avea cum să nu-mi placă, deoarece, trebuie să recunosc, în opinia mea scrii tot mai bine (în toate genurile și speciile pe care le-ai încercat), ești o perfecționistă, ai talent.
Apoi, Dan are dreptate, parțial, în sensul că nici nu ai satirizat o tară socială sau de comportament și nici nu ai avut o poantă surpriză, ceea ce ar părea un minus al fabulei; mai mult, zic eu, nu numai că nu satirizezi ceva cu scopul de a fi îndreptat (cum se cere la fabulă), dar chiar, putem spune că, din contră, fabula este "demobilizatoare" și îndeamnă la resemnare, din moment ce arăți că, oricum, degeaba încerci să te "autodepășești", degeaba te străduiești să "ieși la lumină" ș.a.m.d.
Dar, de ce am folosit în lunga frază anterioară "are dreptate, parțial" și "ar părea un minus al fabulei"? Pentru că noi nu trebuie să analizăm fabula detașați de realitățile actuale din societatea noastră, fără să ținem cont de trăsăturile românilor, noi nu "filozofăm" în general despre condiția umană, despre autodepășire și despre evoluția destinului individului. Astfel că, dacă avem în vedere faptul că pentru noi, românii, sintagma celebră cu "luminița de la capătul tunelului" (rostită în anumite împrejurări de un oficial al statului) este expresia tranziției nesfârșite pe care o trăim, putem spune că tâlcurile fabulei respective sunt evidențiate folosind hazul de necaz, ceea ce conferă valoare moralei.
În concluzie, eu spun că morala este bună, având tâlc și caracter umoristic (dar, un umor, specific românilor în momentele grele ale istoriei).
Numai bine!
Cornel