Vaticanul văzut din vârful bazilicii San Pietro

Vezi în țările normale,
Patru puncte cardinale;
Doar aici, originali,
Punctele sunt cardinali.
(Dan Norea)

...?

Mă-ntreb ca un creștin supus
Ce căutai acolo sus?
Ești semnul crucii din văzduh,
Sau, mă închin, ești Sfântul Duh?

Mă-ntreb ca un creștin supus
Ce căutai acolo sus?
(Eugen Sfichi)

Păi San Pietro are scări
Și urci atâta cât ai chef
Ca să privești în patru zări...
Sau să te-apropii-un pic de Șef.

Am sunat la Vatican
Si-am aflat ce văd normalii,
De la un italian:
Quattro punti cardinali!

Ai înțeles, din vîrf, matale,
Acele puncte cardinale
De ce-s atât de mititele?
Că doar (s)e papă între ele!

Am sunat la Vatican
Si-am aflat ce văd normalii,
De la un italian:
Quattro punti cardinali!
(Gârda Petru Ioan)

Uite care este fița
Și ce spun autohtonii:
Nu sunt puncte, ci e pizza
Quattro stagioni.

Ai înțeles, din vîrf, matale,
Acele puncte cardinale
De ce-s atât de mititele?
Că doar (s)e papă între ele!
(florian abel)

Mai pleacă unii cardinali,
Fugind de cei care îi sapă,
Misionari la canibali...
Acolo sigur ajung papă.

Ne vorbești de bazilică,
Pizza, papi, plimbări, amore...
Fie-ți milă, domn' Norică,
Știi, "nessun magior dolore..."

Asta cu canibalii e mortală și suculentă, am râs cam trei minute, e epigramă de sine stătătoare (adică o să stea in sertar împăcată cu sine dacă nu scoateți o carte).

Prin Vatican, un paradox,
Rămâne-n veci, inexplicit:
Catolicul, neortodox,
De ce e mult preafericit?

...o fac eu, că pentru de asta sunt prietenii adevărați.
Dane, jocul de cuvinte "cardinale-cardinali" mie mi se pare interesant, iar "acoperirea" lui în realitate este bine realizată, deci epigrama pare în ordine.
Și totuși, cuvântul "originali" nu este bine poziționat în construcția catrenului, în sensul că nu știm la ce (cine) se referă. Mai concret, de la început și până la sfârșit, subiectul acțiunii îl reprezintă "punctele" (în prima parte este vorba despre punctele cardinale, care se văd în orice țară normală, iar în partea a doua se spune că punctele sunt cardinali, adică sunt reprezentarea cardinalilor, văzuți din vârful bazilicii, de la distanță), iar punctele nu pot fi decât "originale" (nu "originali"). Dacă ai vrut să arăți că sunt originali cardinalii, nu prea rezultă din construcție. Eu cred că acest cuvânt buclucaș a fost pus pentru rimă (oricum catrenul se înțelege și fără el) și, în concluzie, îmi exprim opinia că versul al treilea ar trebui modificat și găsită altă rimă pentru "cardinali".
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Ai dreptate, Cornel, dar sunt sigur că Dan a gândit corect când a pus "originali" între virgule (dacă punea în paranteză era și mai clar), se subânțelege prin asta că trimiterea se referă la general, adică peste tot e așa, numai la ei, italienii, originali băieții, punctele sunt cardinale.
Deci eu zic: merge!

Cu toată stima,

Florian, mi-ai dat de lucru, nu mi-era cunoscut citatul din Dante. Totuși, prefer citatul din Marques, care spune taman pe dos: "Nu plânge că s-a terminat, zâmbește că s-a petrecut".
În legătură cu epigrama de sine stătătoare, cam avea deja statutul ăsta. Varianta postată pe site și apărută și în volum, în categoria definiții epigramatice, sună așa:

Cardinalul

Trece ghețuri, munți, corali
Și de crucea lui nu scapă
Eschimoși și canibali...
Uneori ajunge papă.


Cornel, ai ceva dreptate, dar e destul de greu să găsești ca rimă un substantiv terminat în "ali". Adjectivele ies din discuție, dacă vrei să fie în acord cu punctele (de genul neutru).
Așa că prefer să fac precum Solomon și să-i dau dreptate și lui Florian, în ideea că "originali" între virgule se referă la cardinali.

Prin Vatican, un paradox,
Rămâne-n veci, inexplicit:
Catolicul, neortodox,
De ce e mult preafericit?
(Marius Bartis)

Păi nu găsești, sa dai cu tunul,
Analizând estul și vestul,
La noi, Preafericit, doar unul...
La ei, preafericiți sunt restul.

Păi San Pietro are scări
Și urci atâta cât ai chef
Ca să privești în patru zări...
Sau să te-apropii-un pic de Șef.
D.N.

Punctele sunt cardinali.
D. N.



E terestru ce-mi explici;
I-ai vedea atât de mici
Doar urcând amețitor,
Dragă NORea, pe un nor.
E.S.

Românul e nefericit,
Că, nu ca-n țările din rest,
Conducătorii l-au silit
Să se închine doar la ..Est!

Românul e nefericit,
Că, nu ca-n țările din rest,
Conducătorii l-au silit
Să se închine doar la ..Est!
LG


Românul e creștin, în rest,
Nu-i înțelege nimeni ritul,
Că se închină către Est
În timp ce-njură Răsăritul.